Aştept o
joie viitoare
(acrostih aniversar)
Lumina dimineţilor
senine
Inundă inima-mi mereu
flămândă,
Topind tot întunericul din mine –
E joi, şi razele abundă.
Râul cel trist îşi leapădă
tulpanul
Adapă-n noi speranţa
regăsirii,
Trec zilele şi
se-mplineşte anul –
Urc, joia,
treptele-mplinirii.
Rotunde-s astăzi
roadele frăţiei,
Albastrul slovelor
inundă zarea
Şi cerul cheamă trilul
ciocârliei –
Irumpe, joia, sărbătoarea.
Aprinsă-i azi făclia deşteptării,
Răzbate românescul din ziare,
Turnat adânc în plumb, zidire
Ţării –
Aştept o joie viitoare.
Notă:
Citesc frecvent (desigur, selectiv) de vreo 12-13 ani, “Literatura şi
Arta”, săptămânalul Uniunii Scriitorilor (acum, al scriitorilor) din R.
Moldova, al cărui redactor-şef este scriitorul-academician Nicolae Dabija.
Publicaţia apare, de ani buni, şi online. În formatul pe hârtie mi-o aduce de
câteva ori pe an dr. Vasile Şoimaru (care şi-a însuşit rolul lui Badea Cârţan:
călătoreşte prin românimea de peste tot ducând cu el portbagajul automobilului
său plin de cărţi şi reviste româneşti de la Chişinău, inclusiv pe cele
zămislite de dumnealui). Printr-o conjunctură care mă onorează, sunt
colaborator sporadic al celebrei publicaţii basarabene şi laureatul ei, pentru
publicistică. Revista, percepută ca ziar, apare joia, în format clasic, pe
patru file mari, respectiv 8 pagini. Pe lângă promovarea literaturii şi artei,
săptămânalul este o veritabilă tribună a redeşteptării naţionale, a
restabilirii adevărului istoric în Basarabia. Revista a avut, în perioada de
vârf a marilor revendicări naţionale (revenirea la grafia latină, la limba
română, ca limbă oficială…), şi 260 de mii de exemplare într-un singur tiraj
(cel mai mare din Europa, pentru o revistă literară, cf. Le Figaro). Revista aniversează astăzi, joi, 60 de ani de la fondare.
La mulţi ani, Literatura
şi Arta! Şi cât mai curând cuvântul tău cel viu, turnat în plumbul tipografic,
să izbândească întru mult râvnita mare împlinire: UNIREA!
 |
| La sediul Redacţiei revistei "Literatura şi Arta" (împreună cu primarul comunei mele, Ionuţ Gospodaru), în onoranta companie a domnului academician Nicolae Dabija, redactorul-şef (in biroul său) |
