Nu ucideţi grădinarul
Rup petale din corola
Toamnei sufletului meu,
Cât le mângâie-aurora,
Cât se scaldă-n curcubeu.
De-s petale înecate
În lumină şi culoare,
Strângeţi-le voi pe toate
Şi le presăraţi în zare.
Iar cumva de vă îmbie
Să le presărați și-n casă,
Grădinarul o să știe
Că i s-a pețit mireasă.
Dar de-i searbădă petala,
Nu ucideţi grădinarul,
Ci primiţi-i învoiala
Că-şi va bea singur paharul.
(Foto: Pictură de David Croitor)
Nu ferecaţi pe dinăuntru poarta
Nicicând eu nu m-am întrebat
De sunt sau nu fericele bărbat –
Când nu ţi-e foame, eşti ca săturat.
Unii întorc lumea pe dos
Ca să-şi găsească-acel prinos –
Şi totul li-i un drum cu dus-întors.
La mine iată cum e fericirea:
În bătătura mea, ridic privirea –
Şi, hop, pe poartă-mi intră împlinirea.
De vreţi şi voi un Eros, cu săgeata,
Nu ferecaţi pe dinăuntru poarta –
Şi-n scârţâit uşor, vă va surâde soarta.
