Se știe,
fără a fi necesară teoretizarea certitudinii pe care o invoc, că în istoria
popoarelor personalitățile au reprezentat forța motrice a proceselor istorice,
a evenimentelor care au dus la rezolvarea contradicțiilor acumulate în diferite
etape ale istoriei. Ele, personalitățile marcante - „eroii cei mari”, cum îi
numește Hegel – apar atunci când se cristalizează condițiile necesare luării
unor decizii istorice. Personalitățile nu răsar din neant, ci cresc și se
evidențiază în contextul acumulărilor premergătoare evenimentelor așteptate.
„Marele om (îmi notasem nu de mult citatul lui G.V. Plekhanov) vede dincolo de
ceilalți și dorește mai mult decât alții.” Ce dorește? Desigur, „împlinirea
vremii”, „saltul istoric”.
Această minimă introducere o leg de
contemplarea mea asupra „mișcării unioniste” din R. Moldova, Basarabia cea
ruptă de glia neamului și supusă unui lung calvar de înstrăinare. O conjunctură
favorabilă m-a angrenat în observarea fenomenului, nu doar de pe malul drept al
Prutului, unde mi-i traiul, ci și aflându-mă din când în când în stânga
Prutului. Timp de circa cincisprezece ani am avut privilegiul (și încă îl păstrez)
să mă fi întâlnit cu români basararabeni de o deosebită calitate intelectuală
și morală, cărturari și artiști, să mă fi aflat în compania dumnealor în
Basarabia și în Țară, cu prilejul unor evenimente cultural-spirituale incluse
dezideratului apropierii celor două maluri de Prut. Și trebuie numaidecât să
adaug că pentru asta am beneficiat de un credit de aceeași natură, anume pentru
atenuarea (cât de cât) a insolvabilității mele în raport cu alura
cultural-spirituală a companionilor basarabeni.
Între oamenii aceștia distinși și
dedicați cetății, în preajma cărora m-am aflat – desigur, eu într-un firesc
plan secundar – s-a aflat și domnul academician Nicolae Dabija. Pe scriitorul
și publicistul de la Chișinău l-am receptat întâi ca pe un ilustru cărturar,
poet de anvergură internațională. După premiile pentru poezie primite în sânul
altor națiuni (în Italia, Serbia, Cuba, cele de care am eu știință) numele
domnului Nicolae Dabija, presupun, e cel mai rostit nume de poet român aflat în
viață, în societatea literară internațională. Iar în ultimii ani poetul trece
apoteotic granița dintre poezie și roman. Mă refer la hotarul despre care știm
noi că desparte genurile literare, căci în înțelesul poetului Nicolae Dabija,
nu există nici un alt gen literar în afara poeziei, proza existând în măsura în
care include poezia. Poate datorită acestui concept despre proză, romancierul
Nicolae Dabija, prin romanul „Tema pentru acasă”, a produs un răsunător record
literar: cel mai citit roman în rândul cititorilor de limbă română (am fost
printre cititorii ediției a doua, primită chiar din mâna autorului), tipărit în
opt ediții și tradus în Franța și SUA în tiraje de câte o sută de mii de
exemplare. În Franța există deja un sondaj specializat asupra celor mai citite
cărți de către francezi, sondaj în care „Tema pentru acasă” ocupă locul cinci.
În America romanul apare cu titlul „Învierea din Infern” și costă 30 de dolari
exemplarul.
Cărțile
domnului Nicolae Dabija (parte însemnată din ele) se află, donate cu dedicații
și autograf, în biblioteca mea și în cea a localității mele. De asemenea,
posed/ posedăm o colecție a publicației „Literatura și Arta”, al cărei
redactor-șef îi este. De ani de zile citesc săptămânalul scriitorilor din R.
Moldova, uneori în format tipărit (atunci când ne vizitează domnul dr. Vasile
Șoimaru, cu „biblioteca” sa ambulantă), iar frecvent, în format electronic (cu
o sincopă în prezent, când site-ul publicației este – temporar, sper –
indisponibil).
Dar receptarea mea asupra
personalității domnului academician Nicolae Dabija e dominată de remarcabilul
activism al scriitorului și publicistului basarabean în cadrul mișcării de
renaștere națională în Republica Moldova, proces premergător readucerii
Basarabiei în trupul Țării din care a fost smulsă prin așa-zisul Pact
Ribbentrop-Molotov. Și, în context, e de remarcat capacitatea domniei sale în a
organiza și conduce foruri civice de mare anvergură. Domnul Nicolae Dabija este
un autentic lider de conștiință românească, de natura celor pe care îi știm din
cărțile de Istorie. Este fondatorul și conducătorul Formului Democrat al
Românilor din R. Moldova, care concentrează, în spiritul aceleeași cauze
românești, circa o sută de organizații și asociații, însumând peste o sută de
mii de membri. În Consiliul de conducere al Forumului al cărui președinte este se
află cei mai reprezentativi intelectuali români din R Moldova, ceea ce
accentueaza reprezentativitatea domnului Nicolae Dabija ca lider de opinie și
acțiune. La 98 de ani de la Marea Unire de la 1918, FDRM și alte câteva
organizații au înființat, tot sub auspiciile domnului Nicolae Dabija, Sfatul
Țării - 2, organism unionist cu o structură nonguvernamentală constituită din 138
de membri, aleși de 1700 de delegați. În alcătuirea forului unionist cu numele
celui de la 1918 se află departamente specializate, conduse de profesioniști cu
notorietate. Sfatul Țării 2 este reprezentat de toate categoriile sociale și
are o viziune clară asupra Unirii R. Moldova cu România, urmând o fază
intermediară cu o entitate prestatală acceptată de dreptul internațional.
Chiar dacă 2018, pragul calendaristic
prestabilit pentru marele eveniment, nu va putea fi pășit victorios, speranțele
induse de argumentele care orientează cauza mișcării unioniste reprezentate de
Sfatul Țării 2 rămân la cote înalte. Iar această stare de spirit optimistă nu
poate fi desprinsă de numele scriitorului-academician Nicolae Dabija, tribun al
cauzei de anvergura istorică a făuritorilor de țară cărora le moștenește
clarviziunea și râvna.
*
Domnul academician Nicolae Dabija
împlinește azi, 15 iulie, cel de-al 70-lea an de viață, marcând o vârstă la
care omul e ceea ce înseamnă pomul în toamnele lui: expresia absolută a
generozității, prin bogăția roadelor sale. Eu, unul dintre cei mulți care
cunosc (atât cât îmi permit receptorii mei "senzoriali") și gustul,
și aroma fructului cules din Pomul pe care îl întruchipează
scriitorul-academician, mentorul național Nicolae Dabija, fac aici dovada
prezenței mele de conștiință și de suflet la Sărbătoarea domniei sale și îi
adresez, reverențios, sincere urări, nu doar în nume personal, ci și cu o „delegare”
a obștii din care fac parte (delegare neoficială, dar garantat
consensuală):
Ziua
Dumneavoastră de naştere, Domnule Academician Nicolae Dabija, e un motiv, cu
emoție aşteptat, ca să vă reiterăm privilegiul nostru de a vă avea onorant
Consătean de Onoare al comunei noastre. Nu pierdem prilejul de a vă transmite
din nou cele mai alese gânduri ale noastre, cu referire la sănătatea
Dumneavoastră fizică, la puterea de a pune în valoare comoara cea "în
adâncuri înfundată" a fiinţei Neamului nostru, sondabilă doar de către
iniţiaţii care-i deţin codul, respectiv Poeţii, între care sunteţi cel dintâi!
Vă dorim putere nezdruncinată braţului în care ţineţi sus Condeiul, stindard în
lupta pentru regăsirea cultural-spirituală şi politic-statală a Neamului nostru
cel răstignit între Răsărit şi Apus! Cu Dumneavoastră, avem credinţa
nestrămutată, se va reînfăptui dreapta rânduială a Istoriei pe malurile
Prutului: un Neam Românesc, o Ţară Românească! Dezlegaţi Prutul, Cinstite
Tribun Nicolae Dabija, de blestemul de a ne fi hotar înlăuntrul Vetrei
Strămoşeşti! Așa să vă ajute Dumnezeu!
Gheorghe
Pârlea, Miroslovești, judetul Iași
