Ar trebui să cunoaștem cu toții faptul că necesarele costuri ale unei astfel de întreprinderi întră în grija obștii creștine (doar într-o măsură aleatorie, și în grija Primăriei comunei).
Cu o bună înțelegere a datoriei, o parte însemnată a membrilor parohiei, sprijinită de Primărie și Consiliul Local, a făcut posibilă avansarea lucrărilor până la stadiul ilustrat de imaginile aferente prezentului demers.
Într-un vocabular comun, s-a realizat întărirea fundației cu o „centură” de fier-beton "ancorată" în corpul temeliei de piatră, iar din această structură s-au înălțat către cornișă, încastrați în zid, „stâlpi” de aceeași compoziție cu centura temeliei. Aceștia sunt în "confluență"/ în legătură cu o centură aflată la 2/3 de baza zidului și cu centura de pe zid, pe care se va stabiliza noul acoperiș. Odată cu executarea „stâlpilor” s-a procedat și la decopertarea vechii tencuieli și înlocuirea ei cu una aplicată pe o armătură din numita „plasă de Buzău”. Această lucrare de suprafață, inclusiv "centura" de pe perete, a fost definitivată însă doar pe peretele nordic (atât cât apropierea de cornișă a permis turnarea stâlpilor). În prezent, acest tip de lucrare continuă pe suprafața estica și sudică a Bisericii. Continuă, zic, dar e necesar a adăuga că asta se întâmplă cu anumite greutăți ce țin de colectarea banilor pentru costurile materialelor și manoperei.
„Mesajul de necesitate” de aici face apel la acei membri ai Parohiei care pot contribui anual cu suma paritară prestabilită a fi măcar strict-necesară, dar nu au oferit-o integral sau au ignorat-o în totalitate. De asemenea, facem apel și la fiii și nepoții satului care nu sunt/ nu mai sunt membri ai Parohiei, dar pot ajuta Biserica care îi leagă sufletește de închinătorii Lăcășului aflat acum în lucrarea de renovare. Unii dintre aceștia au dovedit deja legătura lor de suflet cu satul copilăriei și le mulțumim adânc pentru concretizarea solidarității dumnealor!
Îi rugăm, de asemenea, pe toți membrii Parohiei noastre să accepte cinstit rolul dumnealor de îndatoritori egali la această lucrare de îngrijire a lăcășului Bisericii noastre, și să-i privească/ primească pe consilerii-colectori de contribuție care le "bat" sfioși în poartă nu ca pe niște perceptori de pe timpul „Întovărășirii”, ci ca pe niște confrați întru Domnul care și-au asumat voluntariatul acestei misiuni necesare.
Cu mulțumiri sincere pentru înțelegere și pentru eventuala implicare în punerea în practică a conținutului acestui mesaj.
În numele Consiliului parohial,
Gheorghe Pârlea
