El încă înfruntă epocile potrivnice
strălucirii cristalului;
Muntele i-a dat tăria stâncii
și castitatea florii de colţ,
Iarba ce vindecă moartea;
încă e râul – dalta şlefuitorului –
Născut din izvoarele ce-au potolit
setea meşterului Manole.
El nu mai izvodește Luceferi,
ci e chiar astrul rătăciţilor
Sortiţi să întârzie trecerea Rubiconului,
spre a învăţa a muri.
Crugul vremii îi poartă numele
rostit în altă limbă veche:
Ulise, îi zic mulţi (iar Veronicăi, Penelopa),
dar eu... ştiu cine-i EL.
Gheorghe Pârlea
