Timpul, roata veșnic vie,
Cere
omului simbrie...
An
cu an, din zece-n zece,
Timpul
vine, timpul trece...
Roată
rece, roată crudă,
Cât
ai fi tu de zăludă,
Hai
te-ndură, hai te-ndură
Și
oprește-te o tură!
Dă-mi,
vârtelniță, de azi,
Un
discount, un răgaz,
Uită-o
vreme să-mi măsori
Anii
pân' la subsuori!
Hai,
te-nvârte mai domol,
Că
prea iute-mi dai ocol;
Vezi un
munte, că-i colea,
Și-l
măsoară cât vei vrea!
Și
cât îi vei da ocol
Muntelui
cu creștet gol,
Slăbește-ți
puțin și graba,
Învață
și tu zăbava!
Iar când înapoi, la mine
Poftă
să te-ntorci îți vine,
Înnoadă
numărătoarea
De-unde
mi-ai făcut favoarea.
Roată
rece, roată crudă,
Cât
ai fi tu de zăludă,
Hai
te-ndură, hai te-ndură
Și
oprește-te o tură!...
Iar,
în schimb, pentru favoare,
N-am
să strig în gura mare
(Ca
să nu te fac de-ocară)
Că…
am tras timpul pe sfoară.
Gheorghe Pârlea
