De Sărbătoarea Nașterii Domnului care a premers anului în care abia am intrat, am primit în dar o carte. De data aceasta, o carte cu tematică religioasă („Învățătura de credință ortodoxă” *), oferită prin intermediar. Intermedierea a efectuat-o părintele paroh al Bisericii din Miroslovești la care fac închinare ca membru al obștii creștin-ortodoxe. Când am primit cartea, m-am gândit spontan la un privilegiu acordat mie de către părintele Liviu Siminciuc, generozitate pe care preacucernicia sa mi-a mai arătat-o și în alte împrejurări (de exemplu, Psaltirea, oferită la începutul Postului Paștelui, etc). Acum, conform tradiției, părintele Liviu mi-a binecuvântat casa, la rândul satului, prin vestirea Nașterii Domnului, prilej și pentru darul la care fac aici referire.
Contrariat de excesul său de generozitate (mă refer la cartea dăruită), am primit ca reacție de la părintele nostru următoarea explicație: „Nu e darul meu expres, e darul Mitropolitului nostru, oferit prin mâna preotului-paroh”. Și părintele a mai adăugat că va trebui să repete această misiune de vreo trei sute de ori, în echivalență cu numărul exemplarelor primite.
Așadar, reflectez eu după o cercetare sumară a cărții, iată o întâmpinare binevenită la zbuciumul creștinului zilelor noastre în a-și limpezi pâcla care stăruie – evident, mai densă acum – în mintea și sufletul acestuia. Însăși motivarea reeditării unui asemenea îndreptar necesar creștinului prezentului e formulată explicit în acest sens în cuvântul introductiv al Părintelui Mitropolit Teofan: „În acest carusel al schimbărilor cotidiene [economice, politice, militare,culturale, sufletești – menționate anterior citatului de către Înaltpreasfinția Sa în carte], oamenii, cel puțin o parte dintre ei, caută poli de stabilitate, elemente de continuitate, coloane de neclătinat într-o realitate guvernată de haos, derută și confuzie”.
Cartea, o reeditare (a apărut într-o altă perioadă de restriște, cea a anilor ’50-’60) este un excelent manual, adică un instrument cu o puternică valoare didactică. E un îndreptar accesibil celui mai simplu creștin, și totodată necesar creștinului cultivat care, de regulă, caută răspunsuri în locuri înțelenite, mult prea sofisticate, întârziindu-și astfel mersul pe calea cea dreaptă.
Strategia pedagogică a autorilor cărții e bazată pe metoda chestionarului. E invocată întrebarea (cu o intuiție demnă de ideea că arta formulării întrebărilor e cheia obținerii răspunsurilor juste), apoi urmând dezvoltarea răspunsului, cu o evidentă claritate sintetică.
Volumul cuprinde o tematică întinsă, atotcuprinzătoare în privința câmpului cunoașterii creștine, evident în spiritul ortodoxiei. Conține 254 de întrebări, cu răspunsurile aferente, întrebări și răspunsuri grupate pe 7 teme (cu 50 de subteme) distribuite pe patru părți ale lucrării, inclusiv introducerea.
Găsim așadar în paginile volumului numit Adevărul întru Hristos al Bisericii noastre, spre „a trăi autentic în acest duh”, și nu „în vârtejul confuziei din jur”, cum explicit ne atenționează același Părinte Mitropolit al nostru.
Ca simplu creștin, îmi exprim aici bucuria de a avea un asemenea îndreptar la îndemână și, implicit, recunoștința față de Dăruitor (care, desigur, îl însumează și pe intermediarul acestui dar spiritual).
Gheorghe Pârlea
_____________
*Învățătura de credință ortodoxă, Ed. Doxologia, Mitropolia Moldovei și Bucovinei
