ROATA TIMPULUI

 

Timpul, roata veșnic vie,

Cere omului simbrie...

An cu an, din zece-n zece,

Timpul vine, timpul trece...

 

Roată rece, roată crudă,

Cât ai fi tu de zăludă,

Hai te-ndură, hai te-ndură

Și oprește-te o tură!

 

Dă-mi, vârtelniță, de azi,

Un discount, un răgaz,

Uită-o vreme să-mi măsori

Anii pân' la subsuori!

 

Hai, te-nvârte mai domol,

Că prea iute-mi dai ocol;

Vezi un munte, că-i colea,

Și-l măsoară cât vei vrea!

 

Și cât îi vei da ocol

Muntelui cu creștet gol,

Slăbește-ți puțin și graba,

Învață și tu zăbava!

Iar când înapoi, la mine

Poftă să te-ntorci îți vine,

Înnoadă numărătoarea

De-unde mi-ai făcut favoarea.

 

Roată rece, roată crudă,

Cât ai fi tu de zăludă,

Hai te-ndură, hai te-ndură

Și oprește-te o tură!...

 

Iar, în schimb, pentru favoare,

N-am să strig în gura mare

(Ca să nu te fac de-ocară)

Că… am tras timpul pe sfoară.

Gheorghe Pârlea