***
O comunitate urbană sau rurală își conturează personalitatea prin faptele oamenilor săi. Adesea, în sânul comunității se remarcă unele persoane cu performanțe în diferite domenii. Biografiile acestora - de regulă, oameni din lumea trecutului - suscită interesul celor din lumea prezentului.
Într-o cărticică monografică* a satului Soci (din comuna mea, Miroslovești) menționam, în subsidiar, că o personalitate celebră a filologiei începuturilor (ca știință) ar fi nepot al respectivului sat. E vorba de junimistul Alexandru Lambrior (prieten cu Creangă și Eminescu), pionier al lingvisticii românești, cu studii la Sorbona, membru al Societății Franceze de Lingvistică și al Academiei Române.
Faptul că bunicul lui Al. Lambrior, Vasile Cumpătă, e menționat în sursele bibliografice cu proprietăți într-un sat cu numele Soci pare a fi o certitudine. Dar informațiile care ar trebui să întărească filiația numitei personalități cu satul Soci din comuna Miroslovești (azi în județul Iași), și nu cu unul din satele Soci din județul Neamț (sunt două cu acest nume), impun o anume rezervă, datele fiind puține și sumare. Imprecizia asupra identificării unității administrative de apartenență a satului Soci e asumată chiar și de confratele junimist al lui Lambrior, G. Panu, autorul vol. Amintiri de la Junimea***.
În 2018, când am inserat informația în amintita lucrare monografică, nu aveam cunoștință și de sursa pe care o invoc mai jos ca fiind, poate, cea mai credibilă informație care atestă clar că Vasile Cumpătă, bunicul lui Al. Lambrior își avea proprietatea în satul Soci din județul Suceava (mai apoi județul Fălticeni, Iași în prezent). Mă refer la comunicarea lui Constantin Cornescu, nepot (de soră) al lingvistului, intitulată „Ceva despre Al. Lambrior” și inserată în publicația „Arhiva”**, organ al Arhivei Societății Științifice și Literare Iași, secțiunea Societatea Istorico-Filologică.
În căutările mele, nu am găsit invocată sursa numită în biografiile sumare ale lingvistului fălticenean, izvor care n-ar trebui să lase dubii serioase asupra localizării satului de proveniență al bunicului lui Al Lambrior.
Suplimentar, iată ce ar mai întări – printr-un exercițiu de logică, sprijinit pe informațiile din sursa invocată deja – faptul că baștina tatălui Marghioliței, mama junimistului, e satul Soci din județul Iași, și nu unul din cele două ale județului Neamț.
Vasile Cumpătă, avea nouă fete și un fiu. Fiica lui, Profira, și singurul fiu, Iordache, s-au căsătorit la Mitești, în comuna Miroslovești, ceea ce induce că mariajul s-a făcut, firește, în arealul baștinei familiei Cumpătă, respectiv Soci, comuna Miroslovești.
Ar mai fi de reținut și că în satul ieșean Soci încă se perpetuează antroponimul Cumpătă în rândul sătenilor.
Iar pentru cazul că planează aici și eventuala întrebare: „… de ce interesul monografistului pentru nepoți, căci de regulă fiii locului sunt cei care fac obiectul monografiilor?”, răspunsul n-ar fi chiar dificil de încropit. Căci ar fi greu de acceptat ignorarea completă a filiația unor nepoți celebri cu satul/ urbea bunicilor, ruperea de spiritualitatea care gravitează mereu în jurul ogrăzii copilăriei nepoților veniți în vacanțe la bunici. Și viceversa, băștinașii contingenți sau nu cu acești vizitatori statornici sau sporadici ai meleagului lor nu și-ar rupe definitiv amintirile (directe sau moștenite) legate de aceste relaționări, fapt care măcar ar putea provoca asocierea subsidiară, în unele lucrări editoriale, a numelui satului/ orașului, cu numele nepotului descins, prin părinți, de pe respectivele meleaguri. Știu bine ce înseamnă asta, spre exemplu, pentru satul Verșeni, meleagul bunicilor lui Mihail Sadoveanu, satul fecundei copilării care l-a modelat întru multe din cele ce aveau să-l împlinească pe inegalabilului prozator.
Gheorghe Pârlea
________________________
*”Satul Soci – La răscrucea orizontalei cu verticala”, Gheorghe Pârlea, Ed. Tehnoppres, Iași 2019
**„Arhiva”, XXXII, nr. 03-04, iulie-octombrie, 1925 (director Ilie Bărbulescu)
*** G. Panu, Amintiri de la Junimea din Iași, volumul I, Editura Adevărul, 1908
