 |
| Mărţişorul bunicului-blogger |
Fie ca, odată cu regenerarea Mamei-Natura, mugurii amorţiţi ai structurii noastre fiinţiale să spargă găoacea lor celulară, spre a se metamorfoza în împlinitele fructe ale faptelor personale din toamna ce va să vină.
Primăvară (haiku)
Din izvoarele câmpului
Curg cuvinte multicolore –
Primele sunt verzi.
Bun venit, primăvară!
Coborâsem o clipă fugară
Înlăuntrul adâncului meu,
Acum urc înapoi spre afară
Mântuit de-ntunericul greu…
Bun venit, primăvară!
*
Mă alintă cu slavă lumina,
Mă salută albina sprinţară,
Mi-e plină de sevă tulpina,
Din ceruri iubirea coboară…
Bun venit, primăvară!
*
Din iarnă răzbate şi mama,
E încă-n genunchi la icoană,
O lacrimă-mi mângâie geana,
Parfumuri răzbat de afară…
Bun venit, primavară!
Dă-mi mâna, s-o sărut!
Când din iubire-am apărut
Şi-n lume am pornit pe brânci,
De mână Tu m-ai prins atunci
Şi mersul zbor mi s-a părut.
Dă-mi mâna, s-o sărut!
*
Când zările mai largi le-am vrut
Şi mi-am strivit privirea-n necuprins,
Uşor de mână Tu m-ai prins
Şi ochii nu m-au mai durut.
Dă-mi mâna, s-o sărut!
*
Când inima pereche mi-a cerut
Şi-n noape căutam lumină,
M-ai prins atunci uşor de mână
Şi inimă-pereche Te-am avut.
Dă-mi mâna, s-o sărut!
*
Când din iubire-am apărut,
Când zările mai largi le-am vrut,
Cănd inima pereche mi-a cerut,
Cu mâna Ta, pe toate le-am trecut.
Dă-mi mâna, s-o sărut!
