GRIGORE VIERU, "ÎNTRE ORFEU ŞI HRISTOS"

Ar fi împlinit 78 de ani, dacă n-ar fi  privit în urmă, orfeic, spre iubitul său "frate"...EMINESCU

Poetul Grigore Vieru s-a născut la 14 februarie 1935, în satul Pererita (judeţul Hotin) din Republica Moldova.

Poezia lui Grigore Vieru, „simplă şi limpede, de o înaltă inventivitate artistică, destinată unui spectru larg de cititori din diferite clase sociale, captivează cititorul şi trezeşte în el conştiinţa valorii imense a limbii române”. Poeziile sale de dragoste şi aforismele prezintă dragostea „într-o manieră deosebită, accentuând frumuseţea caracterutui, puritatea şi splendoarea semnificaţiilor acestui sentiment”. Criticul literar Alex Ştefănescu apreciaza că de sub pana lui Grigore Vieru au ieşit „poate cele mai frumoase poezii care s-au scris vreodată în limba română” pe tema mamei, poeme pentru care, în opinia aceluiaşi critic literar, ar fi meritat Premiul Nobel.

La sfârșitul anilor '80, Grigore Vieru se afla în prima linie a Mişcării de Eliberare Naţională din Basarabia, poeziile sale având un rol deosebit în deșteptarea conștiinței naționale a românilor basarabeni. A scris în 1988, în „Literatura şi arta” (publicaţie de referinţă în lupta pentru redobândirea drepturilor naţionale) primul text cu grafie latină din Basarabia postbelică şi a fost unul dintre conducătorii Marii Adunări Naţionale din 27 august 1989. I s-a acordat Ordinul Republicii, ce mai înaltă distincţie de stat. A fost membru de onoare al Academiei Romane.

Poetul a decedat la 18 ianuarie 2009 în împrejurări tragice, urmare a unui grav accident rutier, pe când se intorcea de la o comemorare dedicată naşterii lui Mihai Eminescu. 

***

Îndrăznesc cu pioşenie, călcând pe vârfuri, să-i dedic "Fratelui lui Eminescu" (cf. Nicolae Dabija) modestul meu In memoriam (contextualizat poeziei sale „Între Orfeu şi Hristos”):

În Constelaţia Lirei
(Poetului Grigore Vieru, in memoriam)

În Constelaţia Lirei e mereu sărbătoare,
acolo vălul de pe ochiul mort se ridică,
lacrimile nu mai sunt semne funerare,
acolo durerea nu se pietrifică.
*
Acolo Euridice poate fi privită,
nu mai răpesc mirese flăcăii,
muşcătura de şarpe nu e otrăvită,
acolo-s, desigur, mai generoşi şi zeii…
*
În Constelaţia Lirei e acum Vieru,
iar lacrima lui împietrită jos
e în partea aceea chiar Cerul
celui ce-a fost "între Orfeu şi Hristos”.

                                                           Gheorghe Pârlea