Imn îţi închin, Mamă
Tu mi-ai fost izvorul vieţii, Mamă,
iar eu încă sunt apa care-ţi susură
numele...
*
Tu mi-ai fost floarea câmpului, Mamă,
când eu, cu nesaţ, îţi sorbeam
nectarul...
*
Tot atunci, demult, când aveai aripi, Mamă,
erai îngerul de zi şi de noapte al începuturilor
mele...
*
Pe câmp erai neîntrecuta ciocârlie, Mamă,
când tata, prăşitorul, înfruntând
soarele, te chema jos...
*
Erai, Mamă, Înaltul iubirii şi-al răbdării;
şi aprigă lupoaică în juru-mi, când mă-nvăluia
primejdia...
*
Ai fost, Mamă, şi încă mai eşti, Înaltul
–
pe care eu n-am ştiut să-l măsor, ca să-i
aflu cuprinsul...
*
Acum, Mamă, tu eşti şi mai sus, atât de
sus!...
Iar eu, de jos, nu ostenesc să-ţi cuprind...necuprinsul.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu