Scutec de lut
La început...
La început
Dumnezeu a creat Pământul,
căci Cerul – „Tăria” –
a fost, după Pământ, reveria.
Iar Pământul, încă netocmit,
a fost mai apoi
rânduit
absolut pentru noi,
să ne fie sacră Comoară –
Scutec de Lut, Esenţa,
din care Dumnezeu
ne-a modelat existenţa.
Atunci, dintr-un boţ de Lut,
Cuvântul de-nceput
ne-a prefigurat
(prin Adam)
şi pe mine,
şi pe tine,
vecine, străine…
*
Aşadar, ce zici, vecine?
Dar tu, străine?
Am oare dreptate
când strig de departe
şi zic:
“Când înălţaţi Turnul Babel,
ori când ieşiţi la picnic,
nu profanaţi veşmântul
prin care Domnul
ne-a-ngemănat cu Pământul!”?...
*
De am dreptate, vecine,
străine –
profanatori
de cu zori –,
împărţiţi dreptatea cu mine,
Faceţi-i Pământului bine!…
.webp)
Frumos si emotionant, ca intotdeauna, domnule Parlea! Ma mandresc ca-mi sunteti prieten, va citesc de fiecare data cu drag si va doresc sanatate cu carul, inspiratie cat cuprinde si spor la scris... sa ne bucurati ochii si sufletele si de-acum inainte! :)
RăspundețiȘtergereV-am găsit, iată, foarte târziu generosul Dvs. comentariu. Nu ştiu dacă mulţumirile mele de acum vor compensa dezamăgirea indusă de aparenta mea impoliteţe.
RăspundețiȘtergereOnorat, vă transmit recunoştinţa mea adâncă!