miercuri, 24 iunie 2020

O taină, dezlegată târziu, a profesorului meu de română de la școala din sat (Sau…O addenda la însemnările monografistului local)



        Despre profesorul meu de română de la școala din sat, Vasile Bodoașcă, care la vârsta maturității târzii semăna izbitor cu celebrul actor francez Fernandel (Fernand Joseph Désiré Contandin), circula zvonul că ar fi fost la tinerețe călugăr. Nu se știa nimic mai mult. Dom’ Vasile, cum îl numeam noi, era un taciturn, rar fiind văzut expansiv în vreun dialog cu ceilalți profesori. Eu aveam însă motive să îl simpatizez. Fiind un copil timid, firav, mă temeam până la obsesie de bătaie, metodă familiară școlii pe vremea prunciei mele. Dom’ Vasile al nostru însă arar folosea instrumente aparținătoare metodei (ne)didactice invocate.
        Întâmplarea a făcut ca, recent, să intru în posesia a două cărți* de convorbiri între preotul-scriitor Constantin  Hrehor și episcopul-vicar al Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților Gherasim Cucoșel Putneanul. Vrednicul de pomenire episcop era vărul vrednicului de pomenire părinte Constantin Movileanu, paroh de-o viață întreagă al Bisericii „Sf. Treime” din Miroslovești. Asta explicând cum au ajuns cărțile amintite în posesia soților ing. Ioan și Maria Movileanu, care cu multă bunăvoință mi le-au împrumutat.
        La îndemnul vărului său mai în vârstă de la Miroslovești, adolescentul predestinat să ajungă unul dintre ierarhii Bisericii noastre și-a început ucenicia pentru viața monahală intrând  ca „frate” (grad premergător celui de călugăr) la Schitul Boureni. Perioada aceasta din biografia arhiereului este relatată succint în ambele cărți menționate, din care aflăm și ceea ce era învăluit în taină, în legătură cu profesorul nostru de română din școala de la baștină.
        Aflăm deci din informațiile strecurate în cele două volume că în adolescență, după absolvirea celor șapte clase din sat, cel care ne-a devenit  profesor de limba și literatura română atâtor generații de școlari mirosloveșteni a fost dat de părinți în grija starețului Schitului Boureni Vartolomeu Bodoașcă, mirosloveștean și el, rudă cu tânărul novice.  La Schit, fratele Vasile avea să-și facă pregătirea pentru intrarea în cinul monahal, în sânul căruia ar fi urmat să viețuiască. A stat aproape patru ani printre călugării Schitului, învățând cântările bisericești cu ieromonahul Vartolomeu Dolha, un călugăr cu școală de cântăreți bisericești și cursuri pregătitoare la Conservatorul ieșean, devenit preot la Catedrala Mitropolitană din Iași, pictor bisericesc, absolvent al Academiei de arte Frumoase. 
        În 1940, fratele Vasile Bodoașcă a fost trimis la Seminarul  monahal de la Cernica, cu obligația de a intra, după absolvire, viețuitor la Mănăstira Neamț, de care aparținea Schitul. Era asta o convenție acceptată, căci altfel familia trebuia să returneze cheltuielile făcute de Mănăstire cu pregătirea viitorului călugăr.
        Nu știm din ce motiv preconizatul monah a trebuit să rămână în lumea laică. Ceea ce însă e foarte probabil e că Seminarul monahal, integral absolvit sau parțial, i-a facilitat acestuia, ca treaptă școlară intermediară, accesul la calificarea de  profesor, misiune socială de pe urma căreia am beneficiat noi, copiii satului, întru recunoștință și vie amintire față de profesorul nostru de română.

Gheorghe Pârlea

Foto: Obștea Schitului Boureni (1939). Între viețuitorii ei, și fratele Vasile Bodoașcă, viitorul profesor de română (vezi jos, al doilea din stânga privitorului).
___________________________
*„Mierea din drumul pelinului – convorbiri după vecernie”, Gherasim Cucoșel Putneanul, Constantin Hrehor, Ed. GEEA, Botoșani, 2000
 „Iarba din roata amurgului – alte convorbiri de seară”, Gherasim Cucoșel Putneanul, Constantin Hrehor, Ed. GEEA, Botoșani, 2001

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

ANIVERSARĂ

  OMAGIU Ş oimul cu glia-i scumpă peste Prut –      O rheiul îl cunoaşte de demult –    I ubirea-şi cântăreşte azi în sine, M ăsură dând ave...