Vlăstar de...Orfeu
(Maestrului naist, de la ascultător, omagiu!)
Când Dumnezeu făcu Suflarea,
El binecuvântă astfel Pământul:
„Dau omului în dar Cuvântul
Şi păsării îi dau Cântarea”
Dar, dintre oameni, El a sorocit
Şi câtorva sfinţitul har
Ce îl primiră păsările-n dar –
Şi lumea-n armonie a-nflorit.
Iar din Orfeu cel legendar,
De Domnul binecuvântat,
Odraslă mândră s-a-nălţat
În glia satului Bardar.
Din naiul său de carpen sau jugastru,
Din sufletu-i înaripat,
Pământu-i drag, ce-i încă-nstrăinat,
Îi soarbe cântecul măiastru.
Când triluie VASILE IOVU,
Din fluierat, şi vântul tace!,
Măiastra ciocârlie terţă-i face –
Şi-i mulţumit, acolo sus, şi Domnu’.
(Gheorghe Pârlea)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu