DOR, ÎN DAR ANIVERSAR
Ce poate face un bunic
Pentru un PUI de OM atât de
mic,
Care-şi măsoară azi,
ANIVERSAR,
CINCI anişori? Şi cam ce DAR
Să îi trimită el acolo-n depărtări
Şi iute să străbată-albastre
zări?
Dar iată, DRAGA mea nepoată,
Ce DAR purcede să străbată
Şi Alpii cei semeţi, şi-nstrăinate ţări
Până la tine-n crude depărtări:
Crâmpei duios de poezie
Ce timpului va pune frâie.
Şi când bunicul vers n-o să
mai scrie,
Tu reciteşte-această poezie,
Ştiind că arde-n ea un DOR cu pară,
La orice ZI a ta ANIVERSARĂ.
P.S.
Bunica mă somează, de la bucătărie, să refac poezia, ca astfel să imortalizez în vers şi DORUL ei.
Fiindcă doi poeţi în casă "e prea mulţi", cel înrobit cu patima versului va trebui să ducă el ...greul literar. Aşa că poate o scot la capăt cu un...epilog. Şi acesta, mai ales sub autoritatea...polonicului.
Epilog
Adaug, sub ameninţări de...polonic,
Că lângă DORUL asupritului bunic
Vei regăsi mereu, Fetiţă Mică,
Şi un buchet de DOR de la...bunică.
3 sept. 2011, Mirosloveşti
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu