duminică, 2 septembrie 2012

Omagiu GRAIULUI MATERN, LIMBII STRĂMOŞILOR


Dumnezeu ne-a dat Limba Română şi un Învăţător-Titular, in numele Său, care să ne-o înnobileze peste vremi şi peste vremuri - pe MIHAI  EMINESCU

LIMBA ROMÂNĂ

Limba Română e glasul mamei
la capăt de leagăn –
eu fiind pruncul cel de demult.

Limba Română e porunca tatei –
la primii mei paşi –
de-a întâmpina omenia rostind „bună ziua!”.

Limba Română-i incantaţia din Liturghia
la care mi s-a rostit prima oară
numele de botez – Gheorghe.

Limba Română-i ecoul adâncului
în care-mi rostesc strămoşii
şoapte testamentare.

Limba Română-i graiul vorbit –
de-a valma cu oamenii –
chiar şi de Sfânta Creaţie.
La noi, de la Geneză,
vântul adie ori vijeleşte,
izvorul răcoarea-şi şopoteşte,
albina mierea-şi urzeşte,
privighetoarea trilu-şi măiestreşte – 
în Limba Română.

O, Doamne,
abia acum aflu
că Tu eşti – chiar Tu! –
Autorul ABECEDARULUI
Limbii Române!  

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Nucul cel bătrân al vecinului, unealta unui destin (Sau… Din amintirile unui copil contemplativ – VI)

  Casa părintească – acum doar întrezărită în construcțiile în care s-a metamorfozat –, cu ograda și grădina aferente ei, nucleul copilăriei...