Nu ne momiţi cu satul cel global...

Nu-ncerce nimeni a ne măslui/ Obârşia-ncrustată cu bun nume,/ Ni-i felul nostru-n viață de a fi/ Porunca Ziditorului de lume.// Vin alţii de aiurea să ne spună/ Că ni-i vetustă marca şi cu-ndemn/ Că-i potrivit ca naţia Română/ Să poarte, după vremi, un alt însemn.// Zic ei că-i prea adâncă și umilă,/ Mătania ce-o închinăm la Cer/ Şi că din astă râvnă-ne sterilă/ Ni-i permanentul nostru efemer.// * Eu zic că te înşeli cumplit, străine;/ La tine, efemeru-i permanent –/ La noi acum-ul e și ieri, și mâine,/ La voi, e doar huzurul din prezent.// Voi nu ştiţi nici de mamă nici de tată,/ N-am vrea să fim nicicând orfani ca voi,/ Noi moştenim averea ce ni-i dată,/ Și o sporim mereu, chiar şi-n nevoi.// Nu ne momiţi cu satul cel global,/ Vă este râvna zel zădărnicit,/ Căci noi am răzbătut din val în val/ Pân’ce-am ajuns aici de neclintit.// Deschisă-ți este poarta mea, străine,/ De-mi eşti cumva prietenul râvnit,/ Te-oi ospăta-n pridvor cum se cuvine,/ Că-n pravila de neam, străinu-i omenit.// Nu-ncerce nimeni a ne măslui/ Obârşia-ncrustată cu bun nume,/ Ni-i felul nostru-n viață de a fi/ Porunca Ziditorului de lume. Gheorghe Pârlea

Melancolii autumnale...

Ispita Toamnei

Toamna-şi leapădă veşmântul   

Şi-mi aşterne la picioare   

Rochia-i clătită-n soare   

La care râvneşte vântul.   

  

Goală, parcă-i mai gingaşă   

Zâna roadelor rotunde   

Şi-o ispită mă pătrunde   

Să o chem la mine-n casă   

  

Dar rivalii mă-nconjoară,   

Unul ce m-atacă-i Vântul,   

Celălalt, măre Pământul –   

Şi Toamna rămâne-afară.   

  

Ţine sita-n mână Vântul,   

Cerul blând culoarea-şi cerne,   

Jos un curcubeu s-aşterne   

Şi se bucură Pământul…   

  

Iar eu trist, rămân înfrântul   

Şi mă-mbăt, întru-mpăcare,   

De parfum şi de culoare,   

Prihănit mereu cu gândul…  

BLITZ-URI… DE TOAMNĂ

1. Palme crăpate  

Şi obrajii copţi la soare –  

Răsplata-n hambare.
 

2. Ciori în gâlceavă  

Îi răpesc omului roada –  

Nucul îşi zornăie darul.
 

3. Strugurii traşi pe roată  

Varsă-n ciubere lacrimi rubinii –  

Buze dulci, în răsfăţ.
 

4. Cer zugrăvit în pepit  

Spre orizonturi văratice –  

Neobositele călătoare.  

5.Chipuri de oameni  

În tărtăcuţe de dovleci –  

Copiii le dau viaţă.  

6. Codrul îmbracă  

Straie de carnaval –  

E Duminica lui.  

7. Papagalii vegetali  

Îşi leapădă leneş penajul –  

Cerul cheamă iarna...  

8. Ciocănelele cercetează  

Oasele cele  scorburoase –  

Bonete pătate cu roşu...  

9. Îmi cauta obrajii  

Şi mi-i pălmuieşte nedrept –  

O mână a cerului.    

(Terţinele acestea, de sine stătătoare, au fost alcătuite ca haiku-uri, dar fără constrângerea legată de numărul de  silabe, regulă care, înţeleg din consultarea unor materiale, începe să fie ignorată de creatorii de minipoeme haiku din afara ţării de origine a acestei specii literare – se invocă faptul că limba japoneza are altă structură fonetică, comparativ cu limbile europene.)