Pădure sortită
Să-mi fii obidită –
Arsă, tăiată,
Trasă pe roată,
Mereu sângerândă,
Plătindu-mi dobândă…
Pădure, Pădure,
Iartă-mi
cu milă
Mâna-mi secure
Ce poartă-ntr-o filă
(Din tine desprinsă)
Arzândă feştilă
De inimă plânsă!
Pădure sortită
Să-mi fii obidită,
Călăul ţi-l iartă
De vina ce-şi poartă!
Şi făr’ de osândă
Primeşte-mă azi
Sub ramura-ţi blândă
De paltini şi brazi,
Adânc mă afundă
În umbră-ţi fecundă!
Şi roagă-ţi ecoul
Să-ngâne “eroul”:
“Afle Pădurea…
Afle Pădureaaa,
Că-ngrop azi securea…
Secureaaa, secureaaa!..”
Adendda
Cu o săptămână în urmă am fost “cobaiul” unui
experiment-foto” al prietenului meu dr. Vasile Şoimaru de la Chişinău, împătimit al
fotografiei (implicit al peisajului). Eram pornit la un eveniment de altă
natură, unde… cravat era acceptată ca accesoriu vestimentar. Pe traseul
evenimentului, însă, dr. Şoimaru a… “translatat” pădurea în cale. Mi-a prins bine
această paranteză neprognosticată de mine, căci aveam o neîmplinire faţă de
Măria Sa Codrul… Acum, poate, sunt mai
puţin dator, dar nicidecum… absolvit de datorie.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu