Afle pădurea că-ngrop azi securea!

Pădure sortită

Să-mi fii obidită –

Arsă, tăiată,

Trasă pe roată,

Mereu sângerândă,

Plătindu-mi dobândă…

Pădure, Pădure,

Iartă-mi  cu milă

Mâna-mi secure

Ce poartă-ntr-o filă

(Din tine desprinsă) 

Arzândă feştilă

De inimă plânsă!

Pădure sortită

Să-mi fii obidită,

Călăul ţi-l iartă

De vina ce-şi poartă!

Şi făr’ de osândă

Primeşte-mă azi

Sub ramura-ţi blândă

De paltini şi brazi,

Adânc mă afundă

În umbră-ţi fecundă!

Şi roagă-ţi ecoul

Să-ngâne “eroul”:

“Afle Pădurea…

Afle Pădureaaa,

Că-ngrop azi securea…

Secureaaa, secureaaa!..”

Adendda

Cu o săptămână în urmă am fost “cobaiul” unui experiment-foto” al prietenului meu dr. Vasile Şoimaru de la Chişinău, împătimit al fotografiei (implicit al peisajului). Eram pornit la un eveniment de altă natură, unde… cravat era acceptată ca accesoriu vestimentar. Pe traseul evenimentului, însă, dr. Şoimaru a… “translatat” pădurea în cale. Mi-a prins bine această paranteză neprognosticată de mine, căci aveam o neîmplinire faţă de Măria Sa Codrul…  Acum, poate, sunt mai puţin dator, dar nicidecum… absolvit de datorie.