duminică, 10 iulie 2016

POEME... ABURINDE


Bineţe-mi dă un înger, pogorând din cer

Ne naştem să hrănim mirarea –
Etern extaz în faţa Totului Suprem.
Gândesc că, tainic, Întâmplarea
Rosteşte pentru mine azi un nou poem
Urzit să-mi lumineze zarea…

Pe cine,-n cale,  să întreb acum:
E vis poemul? O iluzie la drum?

Aflat-am, în sfârşit, şi marele mister:
La o răscruce desenată în eter,
Bineţe-mi dă un înger, pogorând din cer.




Ce-ar fi să fiu un exorcist?...

Cu mâna streaşină pe frunte,  
Scrutez, prin ochiul meu firav,  
Azurul tulburat, spre munte,  
De griul Marelui Zugrav.   
*  
Ades, şi cerul cel din noi  
E-ntunecat de norul greu –   
Şi-n ce furtuni şi aspre ploi  
Ne poartă fiii lui Atreu!  
***   
Ce-ar fi să fiu un exorcist,  
Acel care alungă răul  
Din cel pătruns de anticrist,  
Ce-ar fi, chiar eu să fiu eroul?  
*  
Să fiu acel ce mută stânca,  
De-i stă în cale vreunui bine…   
Dar, vai, ce palidă mi-i brânca   
Şi ce bicisnic sunt în sine!  
*  
Şi totuşi e în noi arvuna –  
Un grăuncior de Dumnezeu –  
Ce poate risipi furtuna  
Adusă-n om de vreun Boreu.  
*  
Ce-ar fi, în mine-adânc să sap  
După granula de-ametist,  
Să pot de rele să vă scap?   
Ce-ar fi să fiu un exorcist?... 


Rondelul anilor ce trec

Ca râul cel ce şi-a uitat izvorul,
Curg anii, valuri după valuri.
Rămân în pietre lacrima şi dorul
Şi-un rest de viaţă între maluri.

Şi surd ecou străpunge muritorul,
Adus cu valul dinspre dealuri:
“Ca râul cel ce şi-a uitat izvorul,
Curg anii,  valuri după valuri.”

Si amintirile plutesc cu norul
Spre-amontele cu idealuri –  
Neîmplinite avataruri –,
În timp ce anii-şi curg întruna zorul
Ca râul cel ce şi-a uitat izvorul.

Foto: Portret de Dimitrie Loghin

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

ANIVERSARĂ

  OMAGIU Ş oimul cu glia-i scumpă peste Prut –      O rheiul îl cunoaşte de demult –    I ubirea-şi cântăreşte azi în sine, M ăsură dând ave...