Coboară astrul la chindie
Și zarea-n strai de aur o îmbracă,
Un vânt sfios, pătruns
în vie,
Împrăștie buchet de busuioacă.
Un stol de grauri de pripas,
Ca un penel stropind grăbit
Un rest de tuș în el rămas,
Pătează cerul în pepit.
În nucul cel de-un leat cu veacul
Se-oprește-o zburătoare pe furiș
Și-n urma ei, de-a berbelecul,
O nucă zornăie pe-acoperiș.
*
O nouă toamnă-adaug iar
La anotimpurile-mi grele,
O altă filă-n calendar
Foșnește-n degetele mele.
Și-n toamna care mă cuprinde,
Ceasornicul cel hămesit
Îmbucă-nghițituri avide
Din timpul ce mi-a fost sortit.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu