DRUMUL

Omul şi-a vrut

mereu calea lină,

foaie de velină;
lucrurile nu trebuiau 
să-i fie stavili...
De aceea şi-a ferit din cale 
chiar şi munţii,

cărunții.
A uitat însă
de el şi de semeni – 
hopuri vii, 
presărând poteca,
de la alfa, la omega.
*
Mereu drumul vieţii,
acum spoleit cu asfalt – 
ingredientul iluziei.
*
Și puțini sunt cei

ce strigă în pustie:

“Nu vă împotriviţi
Drumarului căilor noastre!”