RONDELUL UNUI... DOR

Undeva, peste un nor,

Între Ceruri și Pământ,

Ostenește-un aprig dor

Zămislit pe un mormânt.

Urcă dorul meu de zor,

Parcă prins într-un descânt,

Undeva peste un nor,

Între Ceruri și Pământ.

Și-unde dorul meu s-a frânt,

Toarce caierul cu spor

Maica mea, într-un pridvor,

Sus, în casa unui sfânt – 

Undeva, peste un nor.

(Foto: "Bătrână torcând", de Aurel Băeșu)