Undeva, peste un nor,
Între Ceruri și
Pământ,
Ostenește-un aprig dor
Zămislit pe un
mormânt.
Urcă dorul meu de zor,
Parcă prins într-un
descânt,
Undeva peste un nor,
Între Ceruri și
Pământ.
Și-unde dorul meu s-a
frânt,
Toarce caierul cu spor
Maica mea, într-un pridvor,
Sus, în casa unui
sfânt –
Undeva, peste un nor.
(Foto: "Bătrână torcând", de Aurel Băeșu)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu