duminică, 11 iunie 2017

În grădină, la bunici


Sunt regina florilor

Între florile ce cresc
În grădină, la bunici,
Toate, câte-s, înfloresc
Când mă aflu eu aici.

Şi se-ntrec cu-n curcubeu
Arcuit peste pârleaz,
Când în juriu sunt doar eu
Şi le laud în extaz.

Când bunicul, câteodată,
Intră-n joc şi jurizează,
Eu sunt floarea preferată,
Sunt regina… de amiază.

Iar când seara în grădină
Eu mă furişez ca hoţii,
Tot bunicul e de vină
Că sunt şi… regina nopţii.


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Nucul cel bătrân al vecinului, unealta unui destin (Sau… Din amintirile unui copil contemplativ – VI)

  Casa părintească – acum doar întrezărită în construcțiile în care s-a metamorfozat –, cu ograda și grădina aferente ei, nucleul copilăriei...