LA RESTRIȘTE

LA RESTRIȘTE

Bunicul fuse la război,

La fel și tata, mai apoi.

Tristețe, sânge, moarte, jale -

Mereu destinul cel din cale.

E în ființa noastră stampa:

A fi sau a nu fi de sprijin rampa.

E-n om și frica, și speranța,

Nu, însă, e la el Instanța.

Părea că fuse asta pân' la noi,

Cei netrecuți prin molime,  război,

Căci ne credeam stăpâni în toate...

Acum, ne suflă moartea-n spate.

Ne-om vindeca, mă-ntreb, de-acel preaplin

De noi? De-nstrăinarea de divin?

Ne-om lămuri c-atunci când vine moartea

Râvnim la Cer?... "Ne ține, Doamne, partea!"

Gheorghe Pârlea

Foto: Medici dintr-un spital din Italia (în Rugăciune, în timpul Pandemiei de Covid-19)  

Ce-o fi oare... Mărțisorul

Ce-o fi oare Mărțișorul?...

O fi chipul Împlinirii

Împletit, în timp, cu Dorul,

Veșnicul dual al firii?

O fi Pacea și Vâltoarea,

Temele mereu pereche

Ce-și redefinesc lucrarea,

Una nouă, una veche?

Și de ce în șnur s-arată

Cele două plăsmuiri

Numai pe la noi, la Vatră,

Când e firea-n primeniri?...

*

Dar de ce vreau noimă eu

Când taina cea ferecată

E urcată-n empireu?...

S-o lăsăm pe altădată.

Ce e cert, fără vreun “dar”

E că lumea are-n “cheie”,

Pe lângă un Calendar,

Un Bărbat și o Femeie.

Mărțișoru-ar fi binomul

Care,-n toată stirpea mea,

Întărește,-n termeni, Omul:

E un “EL”, lângă o “EA”.

Gheorghe Pârlea