Bunicul fuse-n trupă, la război,
Urmă, la fel, și tata mai apoi.
Tristețe, sânge, moarte crudă, jale -
Mereu destinul cel pitit în cale.
E în ființa noastră prinsă stampa:
A fi sau a nu fi de sprijin
rampa.
E-n orice om și frica, și speranța,
Nu, însă, e la mâna lui Instanța.
Părea că fuse asta pân' la noi,
Cei netrecuți prin molime, război,
Căci ne credeam a fi stăpâni în toate...
Acum, ne suflă rece moartea-n spate.
Ne-om vindeca, mă-ntreb, de-acel preaplin
De noi? De-nstrăinarea de divin?
Ne-om lămuri c-atunci când vine moartea
Râvnim la Cer?... "Ne ține, Doamne,
partea!"
Gheorghe Pârlea
Foto: Medici dintr-un spital din Italia (în Rugăciune, în timpul Pandemiei de Covid-19)

Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu