.jpg)
Note de lectură asupra romanului „Cu ochii celuilalt”*, cel mai recent volum al scriitorului basarabean Nicolae Rusu
Între cărțile care mi-au ispitit ochiul în ultimele două decenii – firește, ca
cititor de rând –, multe au avut titluri aparținând scriitorilor basarabeni.
Câteva sute de cărți cu autori din stânga Prutului, chiar aproape de o mie, se
află în patrimoniul bibliotecii comunale de la baștina mea. Circa o sută de
asemenea volume, cu diferite titluri, se află în bibliotecile personale ale
mirosloveștenilor, între posesorii privilegiați numărându-mă și eu. Sunt între
aceste cărți și volume dăruite chiar prin mâna autorului, firește, cu autograf
precedat de dedicații. Dar cele mai multe au ajuns la Miroslovești printr-un
intermediar special, onorabil, respectiv universitarul Vasile Șoimaru, despre
care tind să cred că toată lumea îl știe ca pe un notoriu călător prin spațiul
interior al românității, dar mai abitir în jurul spațiului
carpato-danubiano-pontic, unde se află frânturi de vatră românească ori pâlcuri
de așezări pe pământ străin dar cu locuitori de sorgintea neamului românesc
(asemenea comunități au fost găsite de dr. V. Soimaru și pe țărmul Pacificului,
la Vladivostok!) .
Ultimele trei titluri (apărute în cadrul „Proiectului Romanii din jurul
Romaniei”, coordonator editorial dr. Vasile Soimaru) le-am primit la domiciliu
înainte de pandemie, în urma celei mai recente vizite la Miroslovești a
renumitului călător basarabean și Cetățean special al comunei mele, respectiv
„de Onoare”. Într-un entuziasm spontan, i-am promis atunci că, după lectură,
îmi voi publica notițele de cititor, o imprudență (relativ frecventă) a mea în
a-mi expune… limitele. Am făcut-o deja cu „Argus și slugile sale” a lui
Vladimir Bacinschi (Ed. „Serebia”, Chișinău, 2019), acum o fac pentru cel mai
recent roman al prolificului prozator Nicolae Rusu, autor a circa 30 de volume.
Titlurile numitului scriitor concurează ca număr în repertoriul meu de lectură
consumată cu ale scriitorilor basarabeni Nicolae Dabija, Ion Iachin, Aurelian
Silvestru, Ionel Căpiță și, firește, Vasile Șoimaru. Sunt cărți de o deosebit
de consistentă substanță estetică și cu o atractivă tematică socio-istorică, cu
destinele individuale ale unor personaje care disimulează indivizi extrași din
societatea reală a spațiului românesc din stânga Prutului.
Scriitorul Nicolae Rusu – autor de romane, proză scurtă și teatru, „…povestitor
nativ intrat în prim-planul vieţii literare” (Th. Codreanu) – este membru al
Uniunilor Scriitorilor din R. Moldova și România, precum și membru PEN Club,
organizație internațională care apără libertatea de exprimare a scriitorilor
aflați în diferite forme de dizidență (lumea literară știe bine calvarul prin
care a trecut Nicolae Rusu, în contextul activității sale literare în fosta
RSSM.)
În romanul „Cu ochii celuilalt”*, Nicolae Rusu narează, în fluxul epic,
povestea de viață a unui basarabean, Petrea, contextualizată unor evenimente
dramatice care au marcat viața trăitorilor din spațiul estic al românității,
respectiv zonele aflate sub ocupație/influență sovietică. E vorba de arii
restrânse din Ucraina (în Donețk) și Basarabia, zonele de origine și/ sau
rezidență ale personajelor. Firul narativ acoperă o dimensiune temporală
echivalentă cu durata vieții personajului principal – de la copilărie, la
vârstă senectuții. Desigur, se întâmplă asta cu mijloacele specifice
literaturii. Autorul recurge la o anamneză atribuită personajului principal, în
jurul căruia se construiește întregul corp narativ.
Petrea (Petea) personajul principal, fost miner, un basarabean cu traiul în
arealul orașului Donețk, își dezvăluie viața, la bătrânețe. Povestitorul îi
organizează amintirile fie reactualizate de personaj în mod conștient, fie prin
intermedierea visului, cu efectele alegorice specifice imaginației involuntare
ale lui Petrea din timpul somnului. E de înțeles, aici intervine creativitatea
autorului, care recurge la alegorie, ca sursă asupra detaliilor vieții lui
Petre. Intermediarii alegorici sunt „bătrânul în alb” (din vis) și, inedit, o
reprezentantă a necuvântătoarelor. Cioara Carla devine umbra lui Petrea,
urmărindu-l peste tot, cu scopul de a răzbuna uciderea lui Carl, perechea ei,
în timpul foametei basarabene. Înaripata capătă atribute umane (raționament și
limbaj) și devine sursa intermediară de informare asupra vieții lui Petrea.
Derularea destinului lui Petrea se petrece, într-un segment important al
narațiunii, în timpul foametei din Basarabia de după război – „holodomorul”
basarabean – provocat de secetă și accentuat artificial de abuzurile puterii
sovietice, după modelul „Holodomorului” (1932-1933), tragedie care a provocat
în Ucraina în jur de zece milioane de victime.
Ca și cel din Ucraina, „holodomorul” basarabean a contribuit la o degradare
gravă a comportamentului uman, la o dezumanizare care a împins omul de sub
vremi la fapte îngrozitoare, precum crimele de canibalism chiar în sânul propriei
familii.
Cititorul acestui roman care nu cunoaște acest dramatic episod istoric,
instrumentat de regimul sovietic, ar fi gata să încadreze unele fragmente ale
cărții în categoria horror. Autorul însă preîntâmpină această eventuală
calificare asupra cărții. Ne atrage atenția încă de la prima pagină asupra
probabilității că faptele acestei povești pot fi, în parte, reale și nu rodul
exclusiv al imaginației sale. Mă refer la nota în care autorul își exprimă
recunoștința față de aportul documentaristic (materiale de arhivă) din partea
doctorului în istorie Mariana T. Țăranu și a autoarei cărții-document „Cartea
foamei”, respectiv Larisa Turea.
În ce mă privește, eu citisem impresionanta lucrare a istoricului Alexe Memei,
“Teroarea comunistă în RASSM (1924-1940) şi în RSSM (1944-1947)” , Ed.
“Serebia”, Chişinău, 2012, dedicată tragicului „holodomor” basarabean. Și
găsesc că încadrarea poveștii destinului lui Petrea în contextul istoric al
respectivei tragedii dă romanului lui Nicolae Rusu, pe lângă valoare literară
intrinsecă, și o valoare documentară. Însă romanul „Cu ochii celuilalt” se
citește ca o carte pur literară. Personajele vor fi fiind imaginare, ca și
faptele lor în detaliu, dar, în mare, povestea romanului e o proiecție de fond
a unor segmente de istorie, o transpunere literară a unor realități. Cu toate
tentațiile legate de impresia că citim o carte-document, rămânem totuși la
literatură, știind că literatura, prin definiție, nu e realitate, ci e ceea ce
vrea să pară realitate. Da, chiar și atunci când cititorul lui Nicolae Rusu
știe, din alte cărți pe care i le-a citit, că autorul, cu abilitatea-i literară
specifică, insinuează în cărțile sale particularitățile vremurilor istorice
conexe subiectului.
Iată pe scurt și un rezumat foarte zgârcit al cărții. Adolescent fiind, Petrea
se îndrăgostește – o dragoste împărtășită – de fiica mamei lui vitrige, adusă
în familie după ce tatăl său s-a recăsătorit, urmare a decesului primei soții.
După cutuma oamenilor acelui timp și loc, această dragoste era interzisă. Iar
persistența lui Petre în respectiva culpă era gata să-i curme viața, prin
securea tatălui sau, un „năsâlnic” (violent, rău). Petre devine pribeag, trăind
experiențe de o evidentă originalitate, purtând amprentele vremii și spațiului
socio-istoric, respectiv foametea de după război din Basarabia. Se căsătorește
cu Daria (Dăruța), rusoaică, devenind miner în Donbas. Etapele vieții sale
suportă momente prevestite de „bătrânul in alb” (din vis), între altele, legate
de mariaj, de munca sa de miner, ori conflictul armat din regiunea ucraineană
Donbas. Vechea și nealterata lui iubire este întreținută prin nevinovate știri
despre Ilinca, primite prin corespondență de la Aliona, fiica lui din
Basarabia, aflată în bună relație cu prima dragoste a tatălui său. Împlinirea trupească
a iubirii celor doi basarabeni, Petrea și Ilinca, regăsiți la o înmormântare în
satul natal din Basarabia, după ce fiecare își consolidase propria familie,
reprezintă un ultim episod al relației lor intermitente. Rezultă din această
târzie și fugară reîntâlnire un copil, despre existența căruia tatăl nu va afla
niciodată. La vârsta senectuții, chemat în Basarabia natală de Ilinca, aflată
pe patul de moarte, urma să i se dezvăluie lui Petre paternitatea Speranței,
fructul iubirii lor interzise. În drum spre gara din Donețk, bătrânul Petrea
calcă pe o mină, care îi va sfârși povestea vieții. A fost cea din urmă împlinire
a prevestirilor Bătrânului din vis, căci îi mai reușise câteva până la cea
intermediată de unealta războiului.
Parcursul târziu al vieții lui Petre este animat de copiii săi, toți cu carte,
aflați într-un perpetuu conflict generat de percepția lor asupra evenimentelor
și propriei naționalități. Ruslan, ofițer la Donețk se crede rus și îl
amenință, mai mult sau mai puțin serios, pe frate-său Ștefan, jurist la Kiev,
că dacă vine la Donețk îl împușcă. Acesta le argumentează fratelui și surorii
participarea sa, de partea rusofililor, la războiul de la Nistru (o făcuse fără
știrea familie, ca să nu le „facă sânge rău” membrilor acesteia). Aliona, sora
celor doi, profesoară în Transnistria, se simte româncă și îl califică pe
Ruslan drept un „zombi”. Tot ea le demonstrează fraților, spre exemplu, teoria
ei despre normalitatea prezenței dincolo de Nistru a Armatei Române în al
Doilea Război Mondial, respectiv îl scuză pe Mareșalul român pentru trecerea
Nistrului, arătând că, militar fiind, conducătorul statului român nu avea
alternativa imorală și imprudentă a politicianului în a decide retragerea din
alianța cu Hitler. Tot ea – „înțeleapta tatei” – le oferă însă fraților ei și
dreptul la liberul arbitru, fiindcă lucrurile și faptele sunt mereu văzute… „cu
ochii celuilalt”.
În sfârșit, ca în cazul oricărei căr\i, nicio încercare de prezentare a
acesteia nu poate suplini cartea în sine. Cu atât mai puțin exercițiul
cronicăresc al unui cititor comun. Ceea ce e evident pentru cel care a citit
deja cartea numită e că prin măiestria literară specifică, prozatorul Nicolae
Rusu face posibil parcursul coerent și cursiv al unei povești de viață ruptă
din istoria recentă care motivează cititorul la o lectură alertă și,
numaidecât, la reverberații post-lectură.
Gheorghe Pârlea
_____________
*Cu ochii celuilalt”, Nicolae Rusu, Ed. „Serebia”, Chișinău, 2019
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu