În timpul documentării pentru monografia comunei Mirosloveşti*, am aflat despre
drama unui soldat din Soci, pe nume Iordache Chiruţ. Cu puține zile înaintea
mult disputatului moment politico-militar de la 23 august 1944, eveniment
contextualizat celui de-al Doilea Război Mondial, Iordache Chiruț lupta alături
de camarazii săi pe linia frontului din zona Păstrăveni-Uricheni, la o
"azvârlitură de băţ" de satul Soci, unde-şi avea gospodăria. Îl măcina mereu
dorul şi grija faţă de cei de-acasă, cu atât mai mult cu cât el se afla în
preajma lor, fără a putea avea însă veşti de la ei. Numai câteva clipe îşi dorea
să-i vadă şi să-i îmbrăţişeze, căci, "…cine ştie ce va urma…", se tânguia el
tovarăşilor săi. Într-o seară, la apel, soldatul socean lipsea. Absentul făcuse
imprudenţa care avea să-i fie fatală: sub impulsul dorului de casă, a ascultat
de glasul inimii şi nu de cel al raţiunii. În timpul nopţii ce a urmat aceleiaşi
seri, spre dimineață, pe un cal înspumat de zorul prin care soldatul spera să
atenueze fapta-i necugetată, se întorcea la camarazii de arme din vizita fugară
făcută alor săi. Camarazii însă îl întâmpinară ca pe un inamic, după cum le era
consemnul. Războiul nu cunoaşte clemenţa care, pe timp de pace, se naşte din
circumstanţele atenuante. Soldatul a fost dus în faţa plutonului de execuţie, în
prezenţa nedumeriţilor săi camarazi. Târziu, peste ani meniţi să învăluie în
pâcla uitării relele timpului, la o moară de grâu de peste apa Moldovei câțiva
bărbaţi din sate învecinate, având feţe aspre şi mâini bătătorite, pregăteau
nevestelor trupul pâinii. Unul dintre ei, gospodar în Valea-Albă, purtând încă
asupra sa, ca pe o pecingine, duhul cel rău al războiului, îi povesti acestea
lui Jănică Handra din Soci, mulţumit că a putut să facă măcar atât pentru
amintirea nefericitului său camarad. Căci se credea despre el că a fost un
dezertor în sensul cel grav al cuvântului. Şi săteanul acesta nemţean îşi rosti
ultima frază a istorisirii sale, cu aportul perturbator al nodului din gât: „Era
speriat săracu’, deşi văzuse atâta sânge la Stalingrad... Şi am strigat la el
cât am putut: Nu te teme, Iordache, că glonţul ăsta aduce moarte uşoară!... Cine
ştie cum mă va schilodi... glonţul meu!"
Gheorghe Pârlea
___________________
*Monografia comunei Miroslovești - Despre oameni și locuri, coord. prof. Ioan Pârlea, Ed. Emia, Deva, 2004 (ed. I), 2009 (ed. aII-a)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu