Pe puntea asta se trece Styxul.
Doar câte unul, în timpuri de pace.
La război, puntea e modulară,
devine pod,
ca să încapă mai mulți -
eroii nu-s solitari,
ci sunt umăr la umăr.
Eu am ratat războiul,
trecut în contul tatei,
și al bunicului.
Dar ei, la rându-le, au ratat podul
și au trecut puntea,
unul câte unul.
Voi împărtăși oare soarta lor?
Căci războiul
nu mă va mai găsi apt.
Ba, mai precis,,
războiul nu mă va mai găsi deloc.
Voi fi atunci pe celălalt mal,
stând la coadă
la judecata cea de apoi.
Ce plictiseală va fi,
căci eu n-am suferit nicicând cozile.
Dar, mai sigur,
ce frică și ce regrete
îmi vor înghiți plictiseala!
Gheorghe Pârlea.
Acest comentariu a fost eliminat de administratorul blogului.
RăspundețiȘtergere