Pe puntea asta se trece Styxul –
doar câte unul în timpuri de pace.
La război, puntea e modulară,
devine pod,
ca să încapă mulți –
eroii nu-s solitari,
ci umăr la umăr.
Eu am ratat războiul,
trecut în contul tatei
și al bunicului.
Dar ei, la rându-le, au ratat podul
și au trecut puntea
unul câte unul.
Pe semne, nu voi împărtăși
soarta ostașului,
căci războiul
nu mă va mai găsi apt;
ba, mai precis,
războiul nu mă va mai găsi deloc.
Voi fi atunci pe celălalt mal,
stând la coadă
la judecata cea de apoi.
Ce plictiseală va fi,
căci eu n-am suferit nicicând cozile.
Ba, mai sigur,
ce frică și ce regrete
îmi vor înghiți plictiseala!
Gheorghe Pârlea.
Acest comentariu a fost eliminat de administratorul blogului.
RăspundețiȘtergere