Săteanul cel cu grijile gospodăriei încălecate pe îmbătrâniții lui umeri, iată, e într-o necesară pauză de odihnă. Și fiindcă mă identific cu el, găsesc în asta un prilej ce-mi dă ghes să-mi fixez, printr-o reproducere aproximativă, o pildă oferită cunoașterii de către preacucernicul părinte Ciprian Hapliuc, slujitor al Bisericii „Adormirea Maicii Domnului” din Brătești. A povestit-o în finalul recentei slujbe dedicată Tainei Sfântului Maslu, săvârșită la Biserica „Sf. Treime” din Miroslovești. Pilda are temă laică, dar părintele Ciprian, în mod inspirat, a găsit calea de a interpreta învățătura pildei în registru religios. Și iată povestea, așa cum mi-a rămas mie în „înregistratorul” propriu, acum perturbat de "paraziții" vârstei.
*
Un nobil renumit pentru bogăția și înțelepciunea lui (rară asociere de
valori la aceeași persoană!) avea un singur fiu, pe care l-a crescut cu multă
dragoste părintească. Bogăția nobilului era alcătuită cu preponderență din
renumite opere de artă cu autori celebri.
În epoca lui de viață, se porni un război, la care, în spiritul bunei
educații, fiul nobilului se oferi să participe, cu virtuți de bun oștean și cu
un pronunțat spirit camaraderesc. Lupta alături de un prieten ce-și făcea
ucenicia în arte, ostaș căruia, într-un episod de luptă, fiul nobilului îi
salvă viața. Drept recunoștință, cel scăpat de la moarte îi pictă salvatorului
său chipul. Desigur nu chiar in tușele cele demne de arta la care autorul
aspira, căci talentul său abia mijea.
Într-un final însă, războiul aduse fiului de nobil clipa fatalității.
Acesta pieri eroic într-o bătălie. Printre lucrurile aparținătoare celui căzut
în luptă, tatăl eroului primi și portretul fiului său, realizat cu stângăcie de
către pictorașul cu mână încă neformată. Deși fără valoare artistică, constatare
facilă pentru ochii colecționarului de artă, inima frântă a tatălui adăugă
tabloului valoare de neegalat, comparativ cu atât de prețioasele capodopere din
colecția sa.
Durerea pierderii fiului îi scurtă nobilului viața. Cu câteva zile înainte
de a-și da duhul, colecționarul întocmește testament cu prevederea expresă de a
i se scoate la licitație tot patrimoniul său de artă.
Spre mirarea licitatorilor, veniți în număr mare, licitația începu cu
lucrarea din colecție care avea cea mai palidă valoare, cu portretul fiului
proprietarului. Deși prețul de început al licitării era mic, nimeni nu oferi
suma cerută. Cota de cerere scăzu din ce în ce mai mult, dar interesul pentru
tablou continua să lipsească. În sfârșit, abia când se ajunse la un preț insignifiant,
un angajat mărunt al nobilului, care îl prețuia mult pe tânărul din portret, se
oferi să cumpere tabloul.
Acum, colecționarii participanți la licitație așteptau să vâneze
adevăratele valori ale tezaurului artistic oferit la vânzare. Cu o mină solemnă,
executorul judecătoresc, alături de broker-ul licitației, anunță cu gravitate:
„Domnilor, licitația a luat sfârșit. Conform unei clauze din testamentul
proprietarului, cine cumpără portretul fiului său obține, în același preț,
toate valorile scoase la licitație”. Stupoare!
*
În finalul cuvântării de încheierea a slujbei de Sf. Maslu, părintele
Ciprian ne-a dat de înțeles că atitudinea celor veniți la licitație, ignorând
și disprețuind, în neștiința lor, ceea ce nobilul tată prețuia cu neasemănare,
e totuna, din păcate, cu ignoranța noastră întru cele creștinești.
În timp ce licitanții aceia au pierdut comori lumești, noi, ignorând dragostea Tatălui Ceresc pentru Fiul Său, vom pierde comorile Cerului.
(Gheorghe Pârlea)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu