Gânduri…de noapte (sau Cum se îmblânzesc insomniile)

MOTTO: E necesar să fie împărtăşite şi gândurile nesemnificative. Altfel n-ar putea fi desprinse cele esenţiale.

***

Se zice că somnul – cel care alternează cu starea de veghe – e pregătirea graduală pentru trecerea la implacabilul „somn de veci”. Eu, având mereu somnul întrerupt de insomnii, aspir la o eventuală amânare a trecerii dincolo, ca să-mi recuperez exerciţiul pregătitor. 

***

Insomniile limitează câmpul viselor şi-l extind pe cel al visurilor.

***

Când râvneşti doar la zona marginală a Raiului, n-ai nicio şansă să se împlinească asta. Trebuie să aspiri la “centrul rezidenţial” al Împărăţiei Cerului, ca să nimereşti în “suburbia” ei.

***

Facem aici, pe pământ, fapte bune. Dar mereu cu jumătate de măsură. Şi le raportăm la corespondentul lor, în compensaţie, de Dincolo. Acolo însă întregul are altă dimensiune; proporţional, şi jumătatea lui.

***

Invidia e o însuşire umană. Ea însă adesea dezumanizează. Când e invidia “domestică”? Atunci când nu face rău nici invidiatului, nici invidiosului.

***

Nu trebuie să fii tobă de carte ca să ai cei …”patru ochi”. Dar e necesar totuşi să citeşti vreo sută de tomuri…Şi, între timp, să deschizi bine ochii daţi, până li se vor alătura cei adăugaţi.

***

Cartea? O fereastră modulară, deschisă spre patru zări geografice şi trei zări temporale. Desigur, şi cu două perspective pe verticală: una spre adâncuri, cealaltă spre înalturi.

***

Nu am avut aspiraţii prea înalte în viaţă, convins fiind că nu aş fi avut cu ce le hrăni. Acum, la bătrâneţe, mi se spune că m-am înşelat. Sunt tentat să cred că-i aşa. O fac totuşi cu rezervă…Eu mă cunosc mai bine decât cei care mă ispitesc.

***

Percep fenomenul Naşterii ca pe un miracol la care avem acces (evident, nu în toate detaliile lui). Dar şi mai revelator e miracolul că născutul am fost chiar eu, respectiv, ai fost chiar tu…

***

De propriile-ţi succese bucură-te singur…Dacă, eventual, o faci cu asistenţă, fii rezervat…Ai putea să-i întristezi sau chiar să-i intrigi pe ceilalţi.

***

Nu intra orbeşte în conflicte. Vezi dacă nu cumva animalul din celălalt e slobod…

***

Să nu-ţi ascuţi prea tare uneltele tăioase. Există şi…autoaccidentări.

***

Când tai un pom, omori şi o...umbră.

***

Omul e legat de locul natal nu pentru că acolo s-a născut, ci pentru că acolo a conştientizat-o pe Mama sa. Dacă asta s-a întâmplat în altă parte, locul naşterii îi transferă celuilalt meleag „energia natală”.

***

Caracterul semenului nu ni se dezvăluie în condiţii de normalitate.

***
Mă plec în faţa demnităţii, în general. Dar în faţa demnităţii omului în suferinţă...îngenunchez.


II.

Cel mai egoist om din lume e părintele care nu uită de sine când îi este suferind copilul.

***

Când pleci la târg doar ca să vezi ce se mai vinde, ia-ţi totuşi bani cu tine: nu atât pentru a cumpăra ceva neplanificat, cât – mai ales – pentru a nu fi…tâlhărit degeaba.

***

E frecventă o vorbă: “şi-a forţat destinul”… Şi mulţi cred că prin asta s-a intervenit în destin, că s-a produs o reconfigurare a “traseului”. Ceea ce pare că-i “forţat” în destin (de către “obiectul” destinului) e, mai degrabă, parte integrantă din “programul” iniţial, e o etapă a destinului. De aceea eu zic că e mai potrivită sintagma “şi-a urmat destinul”.

***

Unii îţi exagerează faptele, alţii ţi le minimalizează. Tu cumpăneşte bine între cele două atitudini, ca să ai buna măsură a faptelor tale.

***

Dacă întinezi fapta frumoasă a semenului cu amintirea unei fapte urâte a aceluiaşi, atunci nu eşti un înţelept. Înţelept eşti dacă nu faci asta şi, mai ales, dacă înceţoşezi fapta rea a semenului cu amintirea unei fapte bune a acestuia.  
***
Omul simplu parcurge mai repede calea spre Dumnezeu decât eruditul. În timp ce inocentul înaintează fără tăgadă, savantul întârzie, căutând dovezi.

***
Am fost, involuntar , “obiect” al primei mele experienţe fundamentale, specifice existenţei umane – nasterea –,  pe care, evident, n-am conştientizat-o. Cum va fi oare cealaltă experienţă, cea aflată în antinomie cu prima?! Corespondenta finală a naşterii e posibil să fie, în etapa ei introductivă, însoţită de atributul “conştientă”. E probabil să “trăiesc” prologul morţii. Unii vor să se întâmple asta, alţii nu…Eu încă nu mă pot decide…Oricum, ar fi de prisos!  
***
Oricare ţi-ar fi succesul, e elementar să ştii că atunci când te lauzi celui fără performanţa ta, creştineşte vorbind, faci două păcate: unul care-ţi aparţine direct - cel al nesmereniei/mândriei -  şi altul rezultat din provocarea zavistiei/pizmei celui căruia i te lauzi.
***
Omul e individ umanizat în măsura în care a lucrat în el şi Şcoala şi Biserica. Familia e inclusă celor două instituţii.
***
Dacă Anticrist va izbândi, ultima lui victimă va fi un creştin dintr-un sat românesc.
***
Reconfigurările de trasee în întreprinderile umane sunt garanţia adaptabilităţii perpetue la “condiţii”, la împrejurări ce sfidează adesea ambiţiile noastre de imperturbabili “programatori” ai propriilor “itinerarii”.

***
III.

Dumnezeu ne-a dat Limba Română şi un Învăţător-Titular, în numele Său, care să ne-o înnobileze peste vremi şi peste vremuri - pe MIHAI  EMINESCU

*** 

La o emisiune tv., o persoana şcolită, frustrată că nu convingea, a izbucnit în a spune: „...eu am citit un vagon de cărţi!”. I s-a replicat că acest privilegiu îl datorează ilustrului său tată. Eu i-aş fi spus eruditului că, din păcate, a omis de la lectură tocmai cartea care te învaţă să nu spui căte cărţi ai citit, ci doar să înlesneşti deducerea acestei performanţe cantitative.

***

Cei care-şi clamează şcolile urmate şi cărţile citite îşi contabilizează minereul şi nu metalul preţios ce ar trebui să rezulte din respectiva masă eterogenă. 

***

Sunt cărţi care bogăţia ţi-o sporesc şi cărţi care te sărăcesc.

*** 

La profitul capitalului de stat bâzâie muştele, iar la cel al capitalului privat – bondarii.

*** 

Modestia se ţine cu cheltuială mică, fudulia – cu risipă.

***

De ţi s-a-ntâmplat un rău,

Nu-L huli pe Dumnezeu,

Ci te-alină c-o-ntrebare:

Răul ăsta-i cel mai mare?
***
Dascăl virtuos nu e cel care câştigă, cu o minoritate de elevi, fel de fel de competiţii şcolare. Elevii pe seama căror îşi ridică respectivul profesor statuie proprie cer puţin de la el, fiindcă mintea acestor copii e deschisă, e absorbantă. Succesele minime ale celorlalti copii - din păcate, majoritari - dau măsură reală măiestriei didactice a mentorului de la catedră.  
***
La "varsta a treia" poţi întoarce brusc capul după o femeie frumoasă...Nu mai eşti în pericol de-a ţi-l pierde. 

***

Cea mai comună ipocrizie a bărbatului vârstnic e argumentul că admiră femeia tânără doar ca pe o capodoperă a Creatorului. 

IV.
Vorbe...

***

Vorba înţeleptului e ecoul rostirii altui înţelept.

*

Vorbele de laudă sunt receptate plăcut numai de...două urechi.

*

Vorbele rostite în şoaptă sunt auzite  şi de...surzi.

*

Vorbele rele sunt mai legate de prezent decât de trecut.

*

„A vorbi” nu e întotdeauna sinonim cu „a spune”.

*

Cuvintele scrise au ecou mai lung decât cele rostite.

*

Gânguritul pruncului preţuieşte mai mult decât retorica demagogului.

*

Vorbeşte în somn cel căruia i-au rămas vorbe nerostite în stare de veghe.

*

Pe fluxul vorbei, banul e...comutatorul: fie „dezleagă limba’’, fie „astupă gura”.

*

Nu-i musai să deschizi gura, ca să-ţi...”iasă vorbe”.

*

Îşi iau zborul doar vorbele uşoare; vorbele cu greutate rămân la sol.

*

Dacă s-ar cerne, vorbele ar da multă tărâţă.

Tăcerea înseamnă vorbe nenăscute şi vorbe nerostite.

*

Tăcerea e adesea laşă şi rareori glorioasă.

*

Tăcutul are vorbele în stoc, iar limbutul – pe tarabă...

***
Spune-i prietenului ce defect are - şi-l vei afla numaidecât şi pe al tău.
*

Când îmblânzeşti fiara, e musai că te sălbăticeşte şi ea puţin.

*
Când nu poţi trece apa, te trec toate apele.