Mult preţuite Domnule Nicolae Dabija,
Cu sfială, căci
conştientizăm diferenţa care ne separă (dar îndrăznim, contând pe raportul
Scriitor-cititor, care ne apropie), vă semnalăm preţuirea noastră – a celor
care vă citim Slova la Mirosloveşti –, spre a adăuga (şi) modestul nostru
gest de recunoştinţă şi admiraţie la mai rafinatele gânduri de bine ce le veţi
primi, neîndoielnic şi binemeritat, de Ziua Naşterii D-voastre.
Actualizăm omagiul nostru,
recurgând la o concretizare legată de aşteptarea oricărui scriitor, în relaţie
cu cititorul, anume asigurarea că v-am citit recent – cu motivaţia specială a
celui care a avut privilegiul să-l şi cunoască pe Omul-Scriitor – nuvela „Casa cu cărţi” (publicată în Literatura şi arta, ca parte componentă a volumului în pregătire „Nu vă îndrăgostiţi primăvara”).
Ne-aţi oferit, prin
respectiva nuvelă, o sintetică şi originală istorie a Cărţii universale, o
reflecţie filozofică asupra raporturilor cititorului cu aceste izvoare ale
cunoaşterii umane, cu verso şi reversul lor, cu propriile „lumini şi umbre”. Un
elevat demers artistic, intermediat de mijloacelor artei literare care vă sunt
prin excelenţă particulare, vă poartă amprenta. Remarcăm măiestria D-voastră în
a pune într-o conexiune specială fantezia cu realul (ca şi în romanul „Tema
pentru acasă”), spre a obţine ceea ce ar trebui să producă arta: „idealizarea
realităţii”. E fascinantă ideea alegorică legată de acel depozit-buncăr de carte
(„Casa cu cărţi”), funcţional din timpuri imemoriale, cu scopul unui schimb
firesc de carte, în ritmul veacurilor, un tunel al timpului – de fapt,
vehiculul literar care v-a facilitat retrospectiva personală (transferată
personajului principal) asupra experienţei umanităţii, arhivate în Bibliotecile
lumii. Frumos şi original poem închinat Cărţii, Omului-Creator!
Desigur, toate acestea ni se
relevă nouă fiindcă printre Făuritorii de Carte vă aflaţi şi D-voastră. Şi, mai
ales, fiindcă D-voastră vă contopiţi cu slova Cărţii din care vă înnobilaţi sau
pe care o zămisliţi, vorba eroului care trăieşte aventura în nuvela „Casa
cărţii”: „Eram ca şi cum eu eram cartea şi cartea era eu”.
Cei de la Mirosloveşti
aşteptăm noi bucurii intermediate de Scrisul D-voastră şi o nouă revedere (ar
fi a patra) aici, la baştina noastră, pe malul Moldovei, în matca
descălecătorului Dragoş-vodă. Căci, suntem convinşi, nu vă veţi dezice de
cuvintele prin care ne-aţi alintat (poetic) meleagul: “De vii o dată la
Mirosloveşti, /la apele Moldovei te încearcă bucuria/ că tu, basarabeanul,
singur nu mai eşti, /că e cu tine toată România”.
Omagiul cititorului, Domnule
Academician-Scriitor! Şi vă urăm, cu drag, LA MULŢI ANI, în DEPLINĂ SĂNĂTATE şi
PUTERE de CREAŢIE!
Gheorghe Pârlea
(în numele mirosloveştenilor şi al
primarului lor, Ionuţ Gospodaru)
Mirosloveşti, 15 iulie, 2012
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu