sâmbătă, 8 septembrie 2012

OMAGIU, NĂSCĂTOAREI DE DUMNEZEU




Maica sufletelor noastre


În trup, o maică-avem de fiecare,
Da-n Duh avem cu toţii sus, la astre,  
O adoptivă Sfântă Maică Mare,  
O caldă Maică-a sufletelor noastre...  
*  
Pe toţi ne ţine Maica în frăţie,  
Ne mângâie-n tristeţea omenească  
Şi deznadejdii noastre-i dă tărie  
Durerea Ei din viaţa pământească.  
*  
Acolo sus, la Fiul, Maica Sfântă  
Ne pregăteşte leagăn de-alinare  
Şi-o trecere la Cer mai blândă,  
Când fi-va-ne sorocul de plecare.  
*  
Cântări Îţi înălţăm spre astre  
Şi rugăciuni adânci de întărire,  
Măicuţă-a sufletelor noastre,  
Speranţa noastră-n nemurire.  

Gheorghe Pârlea




2 comentarii:

  1. O poezie bine făcută, gândită şi plină de pioşenie. Rostirea finală poate fi un îndemn pentru cei ce nu au avut prilejul învăţării. Pentru copii, ce studiază religia în şcoli ( depinde şi aici de cine este predată şi cum se face), vina de a nu fi în comuniune cu Dumnezeu atârnă asupra dascălilor ce predau acest obuect, dar şi familiei şi nu în ultimul rând a bisericii de orice confesiune ar fi ea.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Comentariul Dvs. de aici, maestre Leonid Iacob, constat abia acum, a rămas timp de doi ani fără cuvenitul răspuns. Vă cer scuze! Și încerc să repar impolitețea (involuntară, firește; n-am mai trecut cu privirea peste această postare tot de atâta timp). Ca de fiecare dată, semnalele Dvs. asupra exercițiilor mele mă onoreaza. Cu riscul de a fi repetitiv, cuvintele Dvs. de apreciere le receptez cu emoția învățăcelului la încurajarea magistrului.
      Mulțumiri și salutări reverențioase!

      Ștergere

Nucul cel bătrân al vecinului, unealta unui destin (Sau… Din amintirile unui copil contemplativ – VI)

  Casa părintească – acum doar întrezărită în construcțiile în care s-a metamorfozat –, cu ograda și grădina aferente ei, nucleul copilăriei...