sâmbătă, 8 septembrie 2012

OMAGIU, NĂSCĂTOAREI DE DUMNEZEU




Maica sufletelor noastre


În trup, o maică-avem de fiecare,
Da-n Duh avem cu toţii sus, la astre,  
O adoptivă Sfântă Maică Mare,  
O caldă Maică-a sufletelor noastre...  
*  
Pe toţi ne ţine Maica în frăţie,  
Ne mângâie-n tristeţea omenească  
Şi deznadejdii noastre-i dă tărie  
Durerea Ei din viaţa pământească.  
*  
Acolo sus, la Fiul, Maica Sfântă  
Ne pregăteşte leagăn de-alinare  
Şi-o trecere la Cer mai blândă,  
Când fi-va-ne sorocul de plecare.  
*  
Cântări Îţi înălţăm spre astre  
Şi rugăciuni adânci de întărire,  
Măicuţă-a sufletelor noastre,  
Speranţa noastră-n nemurire.  

Gheorghe Pârlea




2 comentarii:

  1. O poezie bine făcută, gândită şi plină de pioşenie. Rostirea finală poate fi un îndemn pentru cei ce nu au avut prilejul învăţării. Pentru copii, ce studiază religia în şcoli ( depinde şi aici de cine este predată şi cum se face), vina de a nu fi în comuniune cu Dumnezeu atârnă asupra dascălilor ce predau acest obuect, dar şi familiei şi nu în ultimul rând a bisericii de orice confesiune ar fi ea.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Comentariul Dvs. de aici, maestre Leonid Iacob, constat abia acum, a rămas timp de doi ani fără cuvenitul răspuns. Vă cer scuze! Și încerc să repar impolitețea (involuntară, firește; n-am mai trecut cu privirea peste această postare tot de atâta timp). Ca de fiecare dată, semnalele Dvs. asupra exercițiilor mele mă onoreaza. Cu riscul de a fi repetitiv, cuvintele Dvs. de apreciere le receptez cu emoția învățăcelului la încurajarea magistrului.
      Mulțumiri și salutări reverențioase!

      Ștergere

Lupte colaterale Războiului Întregirii Neamului, pe meleagurile baștinei mele

Meleagul comunei mele a fost mereu în calea vânturilor istoriei, cele aducătoare de furtuni. Așa se face că glia comunității mirosloveștene ...