E
– Patria – podoabă,coroană princiară
Ce-nnobilează-n
mine răzăşeasca-mi viţă,
Ea
sevă-mi dă de pom pătruns de primăvară
Căci
gata-mi e de rod întreaga mea fiinţă.
Mi-i
– Patria – un sipet cu preaplin de zestre,
Ştergare-mpodobite
cu dragi poieni de Rai,
Un
lăicer ţesut de două mâini măiestre
Şi
şoapta dinspre Ceruri, cu-al mame dulce grai.
E
– Patria – îndemnul tatei dinspre astre
Să-i
îngrijesc izvorul cel săpat de el,
Ca
apa-i, susurând, s-ajungă-n unde-albastre
Şi
aburii din val să urce sus, la Cer.
E
– Patria – podoabă,coroană princiară
Ce-nnobilează-n
mine răzăşeasca-mi viţă,
Ea
sevă-mi dă de pom pătruns de primăvară
Căci
gata-mi e de rod întreaga mea fiinţă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu