PATRIA
E Patria podoabă, coroană princiară
Ce-nnobilează răzăşeasca-mi viţă,
Ea sevă-mi dă de pom pătruns de primăvară
Căci gata-mi e de rod întreaga mea fiinţă.
Mi-i Patria un sipet plin de zestre,
Ştergarele împodobite cu poieni de Rai,
Un lăicer ţesut de două mâini măiastre
Şi şoapta dinspre Cer, cu blândul mamei grai.
E Patria îndemnul tatei dinspre astre,
Să-i îngrijesc izvorul cel săpat de el,
Ca apa, susurând, s-ajungă-n valurile-albastre
Şi, de acolo, aburii de Patrie – la Cer.
E Patria podoabă, coroană princiară
Ce-nnobilează răzăşeasca-mi viţă,
Ea sevă-mi dă de pom pătruns de primăvară
Căci gata-mi e de rod întreaga mea fiinţă.
Gheorghe Pârlea
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu