Omagiatul de azi din inima mea

          Nu pot trece fără reacţie peste faptul că – azi – o personalitate care m-a cucerit prin ceea ce percep eu că reprezintă ea între semenii Neamului nostru, cei aparţinând prezentului, îşi aniverseaza a 66-a zi de naştere. Cifrele evenimentului nu definesc un jubileu, dar eu cred că orice zi din viaţa celui la care mă refer e un motiv de sărbătoare. De ce? Fiindcă fiecare zi din viaţa Domniei Sale echivalează,  prin distincta şi distinsa personalitate pe care o reprezintă, cu adevărul întru  românism, cu înalţimea curajului şi a demnităţii civice, cu puterea vindecătoare a dăruirii de sine. Toate acestea având ca vehicul de exprimare – Cuvântul. Desigur e vorba de cuvântul omului, al Omului însă aflat în graţiile Domnului, căci puţini sunt cei care pot face cu verbul ceea ce face poetul, prozatorul, eseistul, publicistul, oratorul, gânditorul care, repet, azi îşi adaugă încă o filă anuală la Cartea propriei vieţi. 

          Ceea ce reprezintă pentru mine personalitatea la care mă refer – în înţelesul meu mult limitat de modesta-mi alcătuire socio-culturală – e, fireşte, rezultatul receptării mele subiective, înţelegere intermediată doar de câteva dintre cărţile pe care le semnează şi de revista cu opt pagini de ziar în format clasic pe care o conduce de de aproape un sfert de veac (şi pe care o primesc, ca atare, de mai bine de un deceniu, de câteva ori pe an la Mirosloveşti, printr-un  onorant mesager, dar pe care o citesc săptămânal, de câţiva ani, în format electronic). În plus, mi-am conturat ideea de frumuseţe umană asupra celui pe care îndrăznesc (cu sfială) să vi-l dezvălui aici, nepermis de sumar, şi prin intermedierea câtorva întâlniri directe cu Domnia Sa, privilegiu care mi-a relevat şi omul spontan – nu omul elaborat sever, precum alter ego-ul său din laboratorul scriitorului, savantului, ci pe omul dintre noi, omul întreg, cu trup şi cu fulguieli (echivalentul minutelor hărăzite mie pentru asta)  din ceea ce-l defineşte pe om ca zestre a sipetului purtat cu el la vedere.

          Sunt încă sub efectul binefăcător al recentei întâlniri, la Chişinău, cu Omagiatul de azi din inima mea, întâlnire prilejuită de lansarea albumului etnofotografic “Românii din jurul României” al profesorului universitar Vasile Şoimaru. Sărbătoarea  de la Academia de Studii Economice din 16 mai a.c. nu ar fi avut anvergura binemeritată, dacă nu ne-ar fi dezvăluit asta, acolo, cel care mereu pătrunde dincolo de ceea ce vede ochiul comun. Cum să nu fie aşa?, căci dânsul e dăruit cu “Cel de-al treilea ochi”, că are orizont larg spre zările înţelegerii, fiind mereu “Paznic pe culmi”, că dânsul îşi are mereu efectuată “Tema pentru acasa”.

          Dar să vă dezvălui acum (dacă nu veţi fi dedus asta din cele câteva indicii deja prezente aici) numele Omagiatului de azi din inima mea. Am s-o fac, într-un sfârşit mult prea grăbit, dar nu inserând lapidar cele două Cuvinte care, pe rând sau însumat, sunt adesea precedate sau urmate de altele care îi consacră statura, cum ar fi: academician, poet, scriitor, publicist, redactor-şef, tribun ş.a. Eu am să vi-l dezvălui, ca într-o şaradă, prin intermediul câtorva cuvinte grele ale limbii române, cuvinte care chiar ni-l relevă nouă, cititorilor săi, pe cel căruia îi dedic aici modestul meu omagiu:

Neam, Inimă, Carte, Ochi, Limbă, Adevăr, Eminescu;

Dumnezeu, Artă, Basarabia, Imn, Jertfă, Acasă  

La mulţi ani, distinsului Omagiat de azi din inima mea! 
(Şi iertare, că îndrăznesc!)

 Gheorghe Pârlea

 15 iulie 2014, Mirosloveşti

P.S. 
Mi se asociază, în demersul meu aniversar, primarul comunei mele, dl Ionuţ Gospodaru, care tocmai a semnat adresa de  aducere la cunoştinţă a Hotărârii Consililui Local prin care, ca un omagiu prilejuit de aniversarea zilei de naştere, i se conferă distinsului Om de Cultură de la Chişinău titlul de Cetăţean de Onoare al comunei Mirosloveşti, judeţul Iaşi.