Cu… de la Einstein citire
Știu că în epigramă-s unul mic;
Se scaldă alții la superlativ.
Dar eu de Einstein n-am să mă dezic:
În lumea noastră… totu-i relativ.
Unuia… nepăsător la treabă
De-i zici pe drept: “Te culci pe o ureche!”,
El ți-o întoarce pe o zisă nouă:
“E fără noimă vorba asta veche,
Căci n-ai cum să te culci… pe amândouă”
În zadar, odă femeii!
Oricâte cărți poeții-ar vrea să scrie
Și-n slova lor, femeia-i cea aleasă,
Pădurile n-ar da de-ajuns hârtie –
Căci ea, femeia,-i veșnic… ne’nțeleasă.
Unui poet care se crede Dumnezeu
Deși nu merită cuprinsă-n file,
A scris o poezie-n șapte zile.
Iar asta e marota lui din greu –
Cum că L-ar egala pe Dumnezeu.
O zicală… incompatibilă
A auzit și el zicala cea vestită:
“A bate șaua, să priceapă calul”.
Da-n cazul lui cică-i nepotrivită,
Căci el sub șa are… măgarul.
Unuia care-i cântă-n strună nevesti-sii
De ce îi cântă Gheorghe-n strună
Nevesti-sii (de-un an, aproape),
Aflat-am asta de vreo lună:
Nu știe a cânta… la clape.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu