Sunt creștin ortodox și mă supun voluntar
canoanelor Bisericii mele strămoșești.
Nu pot fi însă imun la marile evenimente ale
Bisericii Catolice, urmare a reprezentativității liderului spiritual al ei, respectiv
papa, în contextul raportării lui la politicile fundamentale care privesc
umanitatea în ansamblul ei.
Alegerea noului papă, respectiv Papa Leon al XIV-lea,
eveniment care m-a ținut lipit de televizor, a fost mobilul de efect asupra purcederii la acest demers al meu, un
exercițiu mai mult pentru interes personal.
Îl împărtășesc totuși cu eventualii vizitatori curioși asupra sintezelor referitoare
la câțiva deținători ai scaunului papal.
Și iată și momentul anticipativ, cu rol de…
percutor. Autosechestrarea în casă, urmare a zilelor ploioase din această
perioadă, mi-a declanșat o întrebare: „Oare câți papi au marcat istoria
Creștinismului pe parcursul neînsemnatei mele treceri prin viață?!...” Și, simultan,
am constatat că, de vreme ce nu-i știu pe toți papii din prima treime a vieții
mele, vai, sanctitățile lor au avut colateralul rol de a-mi accentua impasibilitatea
în cunoaștere, altfel spus, ignoranța. Așadar, se poate spune că exercițiul de
aici e o fulgurantă sesiune de corigență. Toți avem corigențe de dat, ceea ce e
firesc să recunoaștem și, în măsura potențelor individuale și de conjunctură,
să tindem a le și… absolvi.
În sfârșit, iată câți și ce papi ai Bisericii
Catolice au îmbogățit cunoașterea celor mai vrednici decât mine pe un parcurs covârșitor
din neînsemnata mea viață, interval de timp care deja, slavă Domnului, a
depășit timpul biologic consacrat (pentru persoane) prin sintagma „speranță de
viață”.
*
Papa Pius al XII-lea (perioada pontificatului: 1939-1958) e
primul papă pe care l-am prins în viață. A murit când eu aveam 10 ani. A condus
Biserica Catolică în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Ca nunțiu papal
la München în timpul revoluției bolșevice, a suportat (cu revolverul lipit de
tâmplă) agresiunea unui grup de
revoluționari germani de sorginte bolșevică. Papa Pius al XII-lea e
criticat în posteritate că nu a denunțat public Holocaustul (proteja însă la
Roma circa 1000 de evrei).
Papa Ioan al XXIII-lea (1958-1963), teolog cu notorietate, doctor
în drept canonic, profesor de apologetică, patrologie, istoria bisericii, un apropiat
al claselor sociale aflate în paupertate. E cunoscut la noi mai ales pentru
rolul său umanitar din timpul celui de-al Doilea Război Mondial, când, ca
delegat apostolic la Istanbul, i-a convins pe oficialii turci să nu returneze
vasul maritim care transporta copii evrei refugiați din România, transport
favorizat de mareșalul Antonescu. A convocat primul sinod diecezan din istoria
Romei și Conciliul ecumenic Vatican II, a modificat Codul de Drept Canonic. A
fost remarcată jovialitatea, căldura și sfințenia lui. A fost canonizat de papa
Francisc. A murit când aveam 15 ani
Papa Paul al VI-lea (1963-1978) a condus Biserica Catolică 15 ani. A
manifestat preocupare pentru reunirea cu creștinii cei separați,
intensificând mișcarea ecumenică. În anul 1964 s-a întâlnit la Ierusalim
cu patriarhul de la Constantinopol, ultima întâlnire dintre primații
Bisericilor Romei și Constantinopolului având loc în 1439, la
Conciliul de la Florența. Întâlnirile dintre cei doi primați s-au repetat, punându-se de acord
asupra revocării decretelor de excomunicare reciprocă din 1054 care au
determinat Schisma. A disculpat poporul evreu de acuzațiile legate de
moartea lui Iisus. A încheiat Conciliul (ecumenic) Vatican II la care a
participat teologul român Andrei Scrima, dar ca reprezentant al Patriarhiei de
la Constantinopol (Biserica Ortodoxă Română a refuzat participarea, urmare a
unei expoziții a Bisericii Catolice care releva prigoana comunistă din România
asupra creștinilor aparținând cultelor aflate sub autoritatea Romei). S-a
întâlnit în 1973 (la Vatican) cu Nicolae Ceaușescu, în scopul reglementării
unor litigii legate de Biserica Unită cu Roma din România. Ca papă, a călătorit
mult, pe cinci continente. Aveam 30 de ani la moartea sa.
Papa Ioan Paul I (26 august 1978– 28 septembrie1978) a condus Biserica Catolică 33 de zile. A fost găsit decedat în urma unui infarct. Asta a determinat ca în acel an (1978) Biserica Catolică să aibă consecutiv trei papi: cel precedent (cu un rest de pontificat până la deces), cel cu mandatul de 33 de zile și papa care l-a precedat pe acesta (anul 1605 a fost de asemenea memorabil pentru un palmares papal identic, când Papa Leon al XII-lea a murit după 27 de zile de la înscăunare). Papa Ioan Paul I a fost beatificat de papa Francisc, urmare a unui miracol care l-a avut subiect (cel care face acțiunea) la vindecarea instantanee și definitivă, fără explicații medicale a unei fetițe de 11 ani din Argentina (miracol confirmat de o comisie din cinci medici și șapte teologi, după o cutumă a Bisericii Catolice, pentru beatificare).
Papa Ioan Paul al II-lea (1978- 2005) a fost un papă polonez cu
afect special din partea românilor, căci el însuși ar fi mărturisit că are
înaintași din neamul nostru (după scriitorul Nicolae Mareș, care a fost
confirmat tacit de Vatican). Poate nu întâmplător a fost primul papă care a
vizitat România . Pontificatul său de 26 de ani a fost întrecut în durată doar
de al Sf. Petru și al Papei Pius al IX-lea. A avut două doctorate (în teologie și
filozofie). A predat la catedră universitară teologie morală și etică socială. A
participat, ca episcop, la lucrările Conciliului Vatican II și a făcut
parte din comisia de redactare a Constituției Gaudium et spes/ Bucurie și
speranță (o constituție pastorală privind Biserica în lumea contemporană). A supraviețuit unui atentat la viață, fiind împușcat în abdomen cu unul dintre cele patru gloanțe trase asupra lui de către un turc fanatic.
Papa Benedict al XVI-lea (2005-2013), al optulea papă de origine germană, a fost înscăunat în 2005 și s-a retras după 8 ani de pontificat invocând starea de sănătate. E în viață, cu titulatura de Papă emerit. Papa Benedict al XVI-lea era vorbitor fluent de cinci limbi moderne și una clasică (latina). A ridicat Biserica Română Unită cu Roma la rangul de biserică arhiepiscopală majoră, cu autonomie și drepturi similare celor aferente patriarhiilor catolice orientale. L-a ridicat în demnitatea de cardinal pe arhiepiscopul Lucian Mureșan.
Papa Francisc (2013-2025), argentinian, primul de pe
continentul american și primul papă iezuit. A fost un papă cu șarm, smerit,
tolerant cu păcatele lumii moderne. A fost un profund cunoscător al
creștinismului răsăritean, inițiat fiind de un preot greco-catolic. A fost al
doilea papă din istorie care a vizitat România. În formarea sa culturală se
remarcă un anume inedit: a studiat chimia, iar ca novice iezuit a studiat
filozofia și a fost profesor de literatură și psihologie la două școli liceale
pe parcursul a trei ani. Deși e de notorietate ermetismul conclavului, iată că,
pe surse (un cardinal s-a lăsat „tras de limbă”): cardinalul care avea să
devină Papa Francisc (la următorul conclav) a primit până la 40 de voturi și în
trei scrutine ale conclavului care l-a ales pe papa Benedict. La slujba de
inaugurare a pontificatului său a participat, în premieră pentru cele două
Biserici creștine ale epocii moderne, patriarhul Bartolomeu I al Constantinopolului. În timpul pontificatului său, Papa Francisc a renunțat la remunerație și la condițiile luxoase de confort din Palatul Apostolic (reședința papilor), locuind într-un apartament modest din Casa Sf. Maria, o reședință pentru oaspeți din marginea complexului rezidențial al Vaticanului.
Papa Leon al XIV-lea e papa prezentului, despre care știm că e primul
papă nord-american (născut la Chicago), dar cu origini europene și, ca prelat
augustinian, cu un lung serviciu de misionariat în America de Sud (Peru). A
fost ales numai în două zile, după trei tururi de scrutin. Este poliglot
(vorbește și citește în șapte limbi) și s-a dedicat covârșitor studiilor
teologice. Este licențiat și doctor în drept canonic bisericesc.
Gheorghe
Pârlea
NOTĂ: Informațiile sunt prelevate de pe Internet (predominant din Wikipedia)
.webp)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu