Un gând trist şi neputincios către Fraţii de Neam din Basarabia şi Bucovina, năpăstuiţi să-şi fi văzut repede destrămată Împlinirea

Scrisoare către fratele basarabean

Îţi scriu cu dor de-aici, nu de departe,

Din nou scrisoare lungă, dragă frate.

*

Îţi scriu cu sârg, mereu făr’ să primesc

Întors la noi cuvântul tău frăţesc.

*

Deşi de-aici aproape-mi eşti în zare,

Te ştiu aflat stingher peste hotare.

*

Deşi eu de te strig vârtos, tu mă auzi,

Hotarul silnic dintre noi ne lasă surzi.

*

Of, dragul meu, ce îţi făcu străinul

De nu îi mai auzi mamei suspinul?

*

Ce strâmbătate-ţi croi, frate, soarta

De nu mai vrei deloc s-auzi de tata?

*

Hai frate, vin’ să ne scăldăm în Prut

Ca-n vremurile cele de demult!

*

Şi să ne tolănim în soare-apoi pe mal

Scrutând Carpaţii cu Ceahlăul tutelar.

*

Iar destupând auzul cel din veac,

Să-l auzim pe Iancu la Albac.

*

Şi-apoi să dăm pe val o mândră floare,

S-o ducă Prutul veste pân’ la Mare.

*

Nu-i chiar aşa de aprig, frate, bietul râu,

Hai, vino de-l înfruntă grabnic pân’ la brâu!

*

Căci iată eu pe mal abia aştept

Să-mi strâng cu drag iar fratele la piept.

*

Şi-aminte ia acuma, dragă frăţioare,

Adăst să fie asta ultima scrisoare!

                                                        Gheorghe Pârlea
Publicată în Literatura şi arta, Chişinău, 01.12. 2012