"Zilele Sadoveanu" la Verşeni

În Biserica în care a fost botezat copilul
 Mihail Ursachi (Sadoveanu)

Verşeniul e satul de pe cursul inferior al râului Moldova în al cărui peisaj auroral şi-a petrecut o parte din copilarie cel ce avea să devină “Ştefan cel Mare” al literaturii secolului XX.

Mama scriitorului, Profira Ursachi, avea în "mezalianţa" cu Alexandru Sadoveanu, avocatul din Paşcani, o "poziţie (…) ciudată", după cum mărturiseşte chiar fiul . În vremea când "iniţierea în tainele vieţii vechi încă nu se desăvârşise" asupra Profirei, "târgul o smulse din lumea ei printr-un accident năprasnic. Accidentul acesta era iubirea – ale cărei roade de multe ori sunt amare şi otrăvite." Aşadar,"ţăranca" din Verşeni "nu putea fi fericită în mediul orăşenesc" . Legătura directă cu satul natal era o terapie pentru ea. Acest contact, început precoce, cu mediul fizic şi spiritual al Verşenilor mamei avea să-i producă scriitorului următoarea reflecţie: "Dacă maică-mea nu şi-ar fi trăit copilăria (…) în satul sărac ce se cheamă Verşeni şi dacă nu veneam cu ea din când în când de la Paşcani la bătrânii noştri, şi dacă n-aş fi ascultat despre împrejurări şi oameni de odinioară, tot cea-a fost durere şi iubire, asupriri şi răzbunări, ar fi rămas pururi închis sub stânca uitării."

După moartea mamei, când Mihail avea doar paisprezece ani, în durerea deznădăjduită ce l-a cuprins, s-a întors la ai săi, cei din care descindea mama, sub impulsul unei chemări interioare irezistibile. "Dintr-o dată, bătrânii mi-au fost mai scumpi ca orice" , recunoaşte el. Acum, la Verşeni, se simţea dator să-i răscumpere mamei "viaţa ei distrusă şi pustiită prin dezrădăcinare". Justifica mai târziu această datorie de răscumpărător, punându-şi sie însuşi întrebarea: "Nu-mi dăduse ea oare privirea, auzul şi zâmbetul păstorilor din veac?" .

Bunicii Gheorghe şi Anghelina Ursachi de la Verşeni şi unchiul Vasile (fratele mamei, reprezentantul „păstorilor din veac”)  aveau să aibă o influenţă covârşitoare asupra scriitorului ce urma să devină. Şi aceasta pentru că, în înţelesul criticilor literari, "reevaluarea rădăcinilor, a descendenţei", care "capătă forma unei anamneze" (a unei pierderi de memorie) avea să însemne o "autentică renaştere spirituală" pentru scriitorul în devenire. 

Aşadar, Verşeniul nu poate fi disociat de biografia şi opera sadoveniană. Acest fapt e consacrat atât de scriitor,  în scrierele sale de natură autobiografică, cât şi de exegeţii săi. De aceea, la Verşeni, manifestările omagiale intitulate generic Zilele Sadoveanu au avut mereu anvergură, profunzime. Deşi casa bunicilor nu mai este, Şcoala din Verşeni a preluat o parte din funcţiile unei imaginare (şi necesare) case memoriale, zeci de ani primind oaspeţi iubitori de slovă sadoveniană şi organizând serbările comemorative anuale. Cartea de Onoare a Şcolii e plină de semnăturile unor personalităţi notorii din lumea literară. Pelerinajele literare anuale îl aveau mereu ca „ghid literar” pe regretatul academician Constantin Ciopraga, cel mai important istoric şi critic literar al celui supranumit „Ceahlăul” literaturii române.

Trebuie spus că efectele curentelor resentimentare („corecte politic”) l-au atins, cu grave consecinţe, şi pe Sadoveanu, cel considerat „un miracol” care nu s-a mai petrecut decât cu Eminescu. De aceea, în ultimii 15 ani Zilele Sadoveanu deveniseră la Verşeni doar modeste medalioane literare ale şcolarilor locului.

Anul acesta, însă, manifestarea omagială care a încheiat ciclul de acţiuni din prima decadă a lunii noiembrie a recăpătat consistenţa pierdută. Gazdele (Primăria Comunei Mirosloveşti şi cadrele didactice) au organizat pe 11 noiembrie o întâlnire cu scriitorii, la care au participat oaspeţi din Basarabia (scriitorul şi publicistul Vlad Pohilă, profesorul universitar Vasile Şoimaru, publicist, autorul monografiei „Neamul Şoimăreştilor-500 de ani de istorie” şi celebrul  naist Vasile Iovu, Artist al Poporului), prof. Ana Nazarov (directorul Casei Memoriale M. Sadoveanu din Fălticeni) şi poetul fălticenean Alexa Paşcu, prof. Carmen Dumitriu (directorul Colegiului M. Sadoveanu din Paşcani, publicistul Mihai Barbu şi poetul Marian Boboc, scriitori veniţi de pe meleagurile lui Avram Iancu (împreună cu vicepreşedintele Consiliului Judeţean Hunedoara, Costel Avram, fiu al Verşeniului), primarul oraşului Flămânzi, Constantin Pitorac, însoţit de publicistul şi scriitorul Gabi Doboş.

Gazdele (prin reprezentantul lor, Gheorghe Pârlea) au prezentat asistenţei un expozeu detaliat privind legăturile fizice şi spirituale ale prozatorului cu satul bunicilor,  iar invitaţii au avut intervenţii legate de opera şi viaţa marelui prozator, remarcându-se scriitorii de la Chişinău. Scriitorul Vlad Pohilă a relevat însemnătatea cărţilor lui M. Sadoveanu pentru basarabeni în timpul ocupaţiei bolşevice, venind cu date privind titlurile editate la Chişinău, tirajele acestora, ajunse la un milion. Profesorul universitar Vasile Şoimaru a vorbit despre monografia sa dedicată Neamului Şoimăreştilor (dovedind existenţa reală a dregătorilor domneşti cu acest nume, unii dintre ei cu moşii şi pe meleagurile verşenene), despre colecţia sa de 22 de ediţii ale romanului care-i etenizează neamul din care se trage, apărute în Basarabia, la Moscova şi în Ţară, unele dintre ele chiar prezentându-le publicului. Poetul fălticenean a citit din poeziile sale inspirate de locuri atinse de condeiul Maestrului, iar publicistul hunedorean a subliniat întâmplarea de a fi şi el un reprezentant al unui loc  devenit „un Sadoveanu” (Valea Frumoasei) şi a citit publicistică inspirată de o vizită anterioară la Verşeni.

Elevii de la Şcolile din Verşeni şi Mirosloveşti au prezentat scenarii după texte sadoveniene („Baltagul”, „Dumbrava minunata”, „Hultanul”), iar  excepţionalului artist Vasile Iovu, intermediat de naiul adus cu sine, a impresionat asistenţa cu arta sa.

Oaspeţii satului Verşeni au participat şi la un parastas oficiat de pr. prot. Pavel Postolache împreună cu un sobor de preoţi din satele comunei. Ceremonialul religios dedicat  scriitorului s-a desfăşurat în Biserica seculară în a cărei cristelniţă a fost creştinat copilul Mihail Ursachi (numele scriitorului până la vârsta de 12 ani).

Scriitorii-oaspeţi au oferit localnicilor cărţile lor, cu dedicaţii şi autografe. Ziua omagială s-a încheiat cu o vizită a oaspeţilor la Hanu Ancuţei, locul scos din anonimat de condeiul „celui mai mare narator de istorisiri din literatura noastră”.                                                   

                                                                                                          Publicat în ziarul Timpul, 02.12. 2011, Chişinău, şi în revista online Basarabia literară, 01.12. 2011