O semnalare, în presă, în legătură cu apariţia publicaţiei locale "Glasul satului" (Literatura si arta, nr.13/2010)

Semn al revigorării


Orice localitate de tip urban care, fireşte, se respectă, are, de regulă, o publicaţie sau chiar mai multe. Dar dacă, totuşi, se cunosc localităţi de tip rural care ar avea un ziar, ele ţin de domeniul rarităţilor. În categoria unor asemenea rarisime fenomene poate fi inclusă şi apariţia gazetei „Glasul satului”, publicaţie a Consiliului Local şi a Primăriei comunei Mirosloveşti din judeţul Iaşi. Publicaţia respectivă, cu cele opt pagini ale ei, dintre care patru sunt în culori, chiar de la primul număr poate concura cu reviste şi ziare cu stagiu. Realizate de echipe redacţionale fără niciun loc vacant în caseta tehnică. În primul număr al „Glasului...” iese în evidenţă, fireşte, interviul primarului comunei Mirosloveşti dl Ionuţ Gospodarul, realizat de redactorul coordonator al publicaţiei dl Gheorghe Pârlea, învăţător la şcoala din localitate. Harnicul şi modestul redactor mai scrie şi articolele „Dulcea povară a unei prietenii „româno – române”, „Primiţi cu... Pluguşorul?”, „Glasul de după tăcere”, rubrica „Sadoveniana”, ascunzându-se şi după o serie de texte semnate cu „pseudonimul” Redacţia. Bineînţeles, dl redactor nu face publicaţia chiar de unul singur, căci texte captivante, în special cel de la rubrica „Povestiri din prizonierat” poartă semnătura prof. Brânduşa-Georgiana Popa, învăţătoarei Alexandrina Leleu, prof. Ioan Leleu, prof. Ioan Pârlea, prof, Virginica Stan şi a altor colaboratori.
Această publicaţie a unei localităţi rurale e un semn al veşniciei spiritului naţional care demonstrează că românul poate rezista în faţa tăvălugului globalizator, lucru realizat cu şi prin oameni. „Jos pălăria!” în faţa lor.
Nicolae RUSU