Texte didactice cu nuanţă...literară

Moşul din baterii

(Poveste didactică pentru şcolarii cei mici)

Dragi copii, eu sunt... Eu sunt Moşul din…baterii. Şi aşa, fără veste, vin să vă spun, dragii mei, o...poveste. Povestea mea, însă, nu-i chiar...formală, ci una mai... neconvenţională. Ştiu că voi preferaţi poveştile cu prinţi şi prinţese, cu Feţi-Frumoşi şi Ilene-Cosânzene, cu…zâne alese. Aş fi putut fi şi eu un Făt-Frumos, poate chiar cel mai…faimos, un campion mondial…Dar ce să fac dacă povestitorii m-au ţinut în…sertar? Sau, mai precis, nu m-au…căutat; cum s-ar zice altfel, m-au cam…ignorat . Acum, aflând că voi aveţi mare nevoie de povestea mea şi că Ion Creangă, plecat în veşnicie, n-o mai poate scrie, am să-mi spun singur basmul. Staţi să iau o coală de hârtie, căci în acelaşi timp îl voi şi...scrie.

Aşadar, eu exist, dragii mei şcolari mititei, de când e lumea. Sunt cel mai bătrân dintre toţi bătrânii poveştilor, deşi, după cum vedeţi, literar, sunt cel mai tânăr personaj din…ghiozdan. Vă rog, nu mă întrebaţi câţi ani am împlinit! Căci eu vin dinspre…infinit. M-am născut încă din vremuri nemăsurabile, pentru care omul foloseşte unităţi de măsură probabile, aproximative, după cum presupun minţile lor…creative. Ceea ce e clar e că, deşi nu port certificat de naştere în buzunar, eu m-am născut cu mult-mult înaintea Omului! Şi am îmbătrânit aşteptând ca acest mare născocitor să se nască şi să devină...popor. Ca un bunic şăgalnic, am bucurat omul în copilărie, jucându-mă cu el “de-a v-aţi ascunselea”, jocul cel născocit odată cu…focul. N-am folosit însă, pentru dosit, pomul. De aceea nici nu m-a găsit uşor omul. M-am ascuns în apă, m-am ascuns în vânt, m-am ascuns în Soare sau în întunericul cel veşnic din…Pământ. Şi m-am pitit atât de bine, încât omului i-au trebuit milioane de ani ca să dea de mine.

Când, în sfârşit, m-a descoperit, Omul mi-a înălţat palate minunate, numite toate…centrale de electricitate. Dar nu-s tocmai identice aceste centrale electrice. Cei care m-au găsit în ape mi-au numit palatele hidrocentrale, cei ce m-au găsit în vânt, le-au numit centrale eoliene, după zeul cel de demult. Iar cei care m-au găsit în Soare mi-au făcut strălucitoare…centrale solare. Cei ce m-au căutat sub pământ m-au scos din cărbune cu…avânt, făcându-mi afară… termocentrală. Iar dacă m-au dibuit, cam straniu, în bulgării de… uraniu, mi-au construit, la lumină, centrale…electronucleare. În aceste palate, stăpânul meu, Omul, mi-a dat identitate, numindu-mă...Electricitate. Dar voi îmi puteţi spune, identic, şi...Curentul electric.

Ei, şi de-acum, la…drum! De aici, din castelele acestea măiestre, am început să călătoresc peste câmpii, peste dealuri cu creste şi peste munţii surii. Căile mele nu-s…rutiere. Sunt nişte poteci ciudate din sârme, nu chiar sârme ghimpate, proţăpite pe nişte stâlpi din fier şi beton. Deh, născocire de...om!

Şi toate acestea se petrec ca eu să pot ajunge, firesc, în casele celor ce mă primesc; dar mai ales la locurile unde oamenii…muncesc. Acolo, cu ajutorul meu aceştia pornesc tot soiul de plăsmuiri ale minţii lor, pe care le numesc în fel şi chip, de te miri: dispozitive, aparate, maşini... Mă bucur de bucuria lor, mai ales de-a copiilor, căci eu le sunt de folos şi…puilor de om. Trebuie să ştiţi, copii, că, în baterii, îmi slăbesc puterea, ca să mă folosiţi voi la…jucării. În rest, sunt tare şi omniprezent pe orice continent.

Iată de ce, dragii mei, mă consider şi eu un Făt-Frumos, între acei ce răpun balauri şi…zmei.

În sfârşit, mai e încă ceva de zis despre mine. Şi am s-o fac cu mare…simţire. Eu nu sunt un personaj pozitiv, tipic literaturii pentru copii, fiindcă, în acelaşi timp, sunt şi un personaj…negativ. Asta musai trebuie s-o ştiţi, dacă n-aţi aflat-o încă de la…părinţi. Eu sunt o făptură, o spun cu tristeţe, cu... două feţe: una de erou şi una de monstru din hău. Regret asta cu lacrimi amare şi stau spăşit în faţa voastra întru iertare. Regret pentru vieţile oamenilor răpuşi de mine, regret…cu spăşire. Eu, dragii mei, trebuie să vă mărturisesc asta, şi basta: nu pot fi îmblânzit pe deplin. De aceea, cu mine oamenii trebuie să umble…tiptil. Şi cu...mănuşi! Altfel, sunt plin de venin: lovesc din senin! Iar voi, copii, să mă folosiţi numai la jucării, la jucăriile voastre cu…baterii! Căci numai în acele tubuleţe frumos colorate, dinăuntrul jucăriilor cumpărate, eu mă aflu aproape adormit, deci pe jumătate trezit. În rest sunt dezlănţuit în toată forţa mea, cei drept, binevoitoare pâna la …greşeala cea mare. A omului, bineînţeles, când eu, din păcate, nu mai am…de-ales.

Dragii mei, deşi-s obosit, eu mai am multe de povestit, dar acum, aşa neodihnit, sunt tare ocupat şi grăbit să pornesc motoare în lumea asta mare. Nu vă întristaţi! Când veţi avea timp, fuga la computer de mă căutaţi! Daţi…motor de căutare şi…sosesc în goana mare!

Iar de v-a plăcut povestea, să-mi daţi vestea!

                                                                                              

Ghicitoare


Are tata patru fiice…
Cine ştie cum le zice?


Eu ştiu doar că poartă-n plete
Cununi mândre pentru fete.
Una poartă-n cununiţă
Struguri copţi şi foi de viţă,
Alta, numai floricele –
Ghiocei şi viorele –,
Una ciucuri de cireşe
Între spice dese-dese…
Şi-n sfârşit, cea care are
Cunună strălucitoare
Din steluţe de pe cer
Ce vin jos doar când e ger.


Are tata patru fiice…
Cine ştie cum le zice?


Răspuns:


De-aş fi eu mai mititel,
M-aş gândi numai niţel
Şi-aş sări apoi ca ars:
Nu mă duceţi voi…de nas!
Una-i, sigur, Primavara,
După ea, precis, e Vara,
Vine-apoi, se ştie, Toamna
Şi-n sfârşit, urmează Iarna.


Dar, observ, în ghicitoare
Sunt învălmăşite tare.
Ele vin la noi în sat,
După cum le-am ordonat…
                                               
Ghiocel pentru Mama

(Nepoţelelor mele, Elisabeta şi Emma)


Ghiocel cu clinchet surd,
Chiar de taci, eu te aud
Şi te caut după chip…
Bun venit taman la timp!
Căci vreau azi să te culeg,
Numai după ce te-ntreb:
Vrei să-i fii Măicuţei mele
Dar, în pragul primăverii?
De vei vrea, îţi dau răsplată
Păpuşica mea de vată…
Şi sărutul cel pe care
I-l dau Mamei la culcare…


Conflict ortografic


Nişte litere sprinţare
S-au certat, nevoie mare!


Ştiţi voi literele care
S-au certat aşa de tare?


Una-i “n”, de la “nepoate”,
Şi-alte două, aliate.


Cele două, “b” şi “p”,
S-apucară-a hotărî
Că, atât cât sunt în viaţă,
Nu-l admit pe “n” în faţă…


Şi, privind în alfabet,
Vin şi cu…amendament:
Că literei cu pricina
Îi va ţine loc…vecina;
Că tot seamănă leit –
Şi-apoi “m” e mai…smerit.


      De ziua Ţării

România mea străbună,

Fiii iarăşi ţi-i adună,

Ca la Marea Adunare

Din cea zi de sărbătoare.

Te-om slăvi cu drag şi fală,

Românie, scumpă Ţară,

Şi-ţi  vom prinde-n cununiţă

Flori târzii din grădiniţă...

Vor fi azi florile noastre

Roşii, galbene şi-albastre,

Ca drapelul tricolor

Ce-l purtăm ca pe-un odor.

Tara mea, slăvit pământ,

Azi îţi facem legământ

Că vom învăţa mereu

Fapte din trecutul tău!
Şi-om găsi în ele sporul

De-a-ţi cinsti mereu Poporul. 


Africa! Africa!

Rage leul că e rege,

Tigrul nu îl înţelege,

Elefantul dă cu trompa,

Africanul bate toba.

Girafa, pe catalige,

Bolta cerului atinge,

Bălăcindu-se în Nil,

O admiră-un crocodil.

Mai încolo o albină

Fugăreşte o cămilă,

Dar apare rinocerul

Şi-i face albinei felul…

Africa! Africa!

Pitorească-i lumea ta!

Dar oricât vei bate toba,
Eu rămân...în Europa.



Ghicitori didactice

               
Două sârme-aduc în case
O mulţime de foloase
Oare ce aduc cu ele

Sârmele la...găurele?

                            (curentul electric)

Fiecare aparat,

Fie mic, fie mai mare,

Chiar şi tu ai constatat,   

Are poftă de mâncare...

Sigur, nu consumă pâine

Ci curentul de la...sârme;

Şi consumă  watt cu watt,

Depinde de aparat.

Ştiţi voi bine cine-adună

Tot consumul de pe-o lună?           

              (Contorul)

O poezie...în doi                     

Iepuraşii

(Grigore Vieru)

Iepuraşilor li-i dată

O problemă complicată.

Şi în bănci perechi – perechi,

Scriu pe frunze de curechi

Tot cu morcovi subţirei:

Un fel de creion la ei.

Unul de atât gândit,

Stă în bancă neclintit

Cu creionul dus la gură,

Necăjit fără măsură,

Şi tot cată în plafon

Şi tot roade din creion.

Epilog

(Gheorghe Pârlea)

Şi văzând învăţătorul

Cum îşi consuma creionul,

Îl chemă la el, în faţă,

Ca să-i dea pe loc povaţă:

  - Morcovii îmi plac şi mie,

Dar eu fac economie.

Risipa nu-i sănătoasă,

Mai ales la noi, în clasă...

Să trecem acum dilema:

Rezolvaţi oral problema! 

 

Colecţia MAGIC - a Editurii Armonii Culturale - vă semnalează o nouă apariţie editorială: MARICICA STROIA (Adjud) - "POVEŞTI DIN GRĂDINA VISELOR" (poveşti)

În colecţia MAGIC a editurii Armonii Culturale, a apărut de curând o nouă carte dedicată copiilor, intitulată „Poveşti din grădina viselor” de Maricica Stroia. „E evidentă, în eposul Maricicăi Stroia, imixtiunea subtilă a poetei, disimulată în povestitoare, căci autoarea delectează cititorul cu frumoase metafore ce dau contur  spaţialului şi, implicit, elementelor de basm care-l decorează. Sensibilitatea tipic feminină ar fi fost detectabilă pentru cititorul pe care îl reprezint. Chiar dacă aş fi citit cartea fără să ştiu numele autorului, aş fi dedus, încă de la primele poveşti, că autorul e… o autoare. Naratoarea, însă, domină în relaţia cu poeta, căci farmecul narativ, inventivitatea şi buna stăpânire a meşteşugului canonic legat de basm, talentul portretistic (stimulat şi de polivalenţa artistică, căci, aflu, autoarea şi-a ilustrat singură poveştile) sunt garanţia naşterii unui alt povestitor dăruit copiilor. “Poveştile din Grădina Viselor” reprezintă – cu certitudine - o apariţie editorială benefică, acum, în contextul atât de clamat al crizei cărţii, al crizei lecturii, al crizei textului de basm şi, nu în afara legăturii cu basmul, al crizei morale, care adesea îşi are sorgintea în copilărie. Aşadar, fie de bun augur intrarea Maricicăi Stroia în lumea creatorilor de basm!” – prof. Gheorghe Pârlea – Mirosloveşti, Iaşi.

(Din revista Armonii Culturale, 27.05.2012. Citarea este extrasă din Prefaţa volumului. Convertirea abrevierii „înv.” în „prof.”, pentru prefaţator, aparţine autoarei/editorului cărţii.)

BRĂDUŢUL

(Dedicată scumpelor mele nepoate: Emma, Elisabeta, Diana)

*

Sita Cerului tot cerne

Pulberi fine de cristal,

Scutec Pruncului aşterne

Peste lut primordial.

*

Bat din aripi heruvimii

Ca să primenească zarea,

Pruncii noştri află primii

Că începe Sărbătoarea.

*

Semn al marii bucurii,

Muntele-şi asumă jertfa,

Pe când coruri de copii

Îi cinstesc în imn oferta:

*

“Brad semeţ crescut pe creste,

Uneşti Cerul cu Pământul,

Fiindcă tu ne dai de veste

Că din nou coboară Pruncul.”

*

Iată-n inima-mi bătrână

Se revoltă-un băieţel

Parcă încercând să-mi spună

Că ar vrea brăduţ şi el.

*

O, copil uitat de vreme,

Au acum prioritate

(Când de brad o să mă-ntrebe)

Scumpele mele nepoate!

*

Sita Cerului tot cerne

Pulberi fine de cristal,

Scutec Pruncului aşterne

Peste lut primordial.